Ajung sa ma intreb daca vremea de afara imi influenteaza starea de spirit. Mohorat este afara, mohorat imi este si sufletul astazi, de parca imi ploua pe inima, de parca praful de stele ce imi incalzea gandurile a fost spalat de aluviuni.
Sigur, in sinea mea, stiu ca mai am si alte motive pentru care sunt atat de trista, pentru care am toate corabiile inecate, insa ma gandesc ca o raza de soare de mi-ar fi batut in geam, poate mi-ar fi fost putin mai bine, poate as fi prins putin curaj.
Despre unul dintre motivele tristetii mele am scris pe celalat blog, unde am vorbit despre contul de paypal ce imi tine banii blocati. Cum as putea zambi, stiind ca nu ii pot folosi? Cum as putea fi vesela astazi, vazand ca nu reusesc sa arunc cativa banuti pe un card? Nu, nu voi spune mai mult de atat, desi tare ma tenteaza ideea de a-mi revarsa intregul sac de nemultumiri pe blog.
Ma voi intreba in continuare, pana cand adorm, de ce toate mi se intampla numai mie, de ce nu ma decid sa iau viata in piept, asa cum faceam pe cand nu eram atat de molatica, pe cand nu permiteam nimanui sa decida pentru mine. Ma voi intreba de ce mi-e sufletul dupa cum e vremea de afara, de ce nu pot zambi cu speranta, asa cum fac atunci cand in geam imi bat raze de soare. Ma voi intreba...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu