Ironia sortii

Nu ma pot abtine... Nu voi da nume... Cei care au legatura cu respectiva poveste stiu deja, iar pe ceilalti nu trebuie sa ii intereseze decat la nivel de informatie si amuzament (sau dca vor sa verse o lacrima pentru cultura). 

Se da un concurs oarecare in blogosfera. Se scriu articole pline de entuziasm, de verva, de intelepciune si idei bune. Se jurizeaza. Sponsor este o editura de pe la noi. O editura, retineti. Isi cauta ambasador de brand, probabil chiar castigatorul concursului.

Ironia sortii face ca articolul castigator sa fie unul parca tradus cu google translate, plin ochi de greseli gramaticale de toata jena. Propozitii lungi, fara predicat, parca neterminate, virgule intre subiect si predicat, cacofonii, repetitii deranjante, o multime de litere in plus sau in minus, fraze intregi fara logica. Ei bine, un astfel de articol primeste punctaj maxim din partea juriului si probabil sansa ca autorul sau sa devina ambasador de brand al editurii. 

Nu am participat la concurs, nu m-au interesat detaliile, insa am citit cu stupoare articolul castigator. Nu imi doresc decat sa aflu ca respectiva editura si-a tinut promisiunea si a ales sa fie reprezentata de autorul acelui articol. Atat as vrea! Sa fie reprezentata de oamenii pe care ii merita! 

Ma bate gandul sa iau cu copy paste acel articol, sa il asez in word si sa corectez cu rosu toate greselile, apoi sa il fac public. Mi se pare inadmisibil sa vorbesti in numele unei edituri despre promovarea culturii, despre carti si rolul lor in educatia tinerilor, dupa care sa le arati tinerilor ca nu iti pasa de gramatica limbii romane, de regulile elementare ale ortografiei si punctuatiei. Rusine!