Locuiau in acelasi blog, erau de aceeasi varsta, insa nu se potriveau deloc. Una era frumoasa si mandra, cealalta parca eterica, diafana si tacuta. Nu isi vorbeau prea des, nu stateau in acelasi grup de persoane,
insa se spionau pe furis, fiecare dorindu-si ceea ce avea cealalta. Una isi dorea sa fie frumoasa si inteligenta, cealalta isi dorea ceva mai lumesc: tocmai pe iubitul fetei diafane. Isi jurase in gand ca va face orice, dar chiar orice pentru a-l avea, pentru a-l face sa o doreasca, sa o iubeasca, sa fie doar al ei.
Nu i-a fost deloc greu. Cand inteligenta se uneste cu frumusetea, rezultatul nu poate fi decat o superfemeie dotata cu toate armele necesare. A fluturat gene, a leganat solduri, a aruncat sageti otravite, a dat replici inteligente, a ras senzual, a facut tot ce stia... si a castigat. Barbatul nu mai avea ochi pentru iubita lui, ci numai pentru femeia frumoasa care ii acorda atata atentie o clipa, ca in a doua clipa sa il ignore. Era o provocare careia nu ii putea rezista.
A luptat sa o cucereasca, sa o imblanzeasca, sa o faca a lui. Fata i s-a daruit abia in ziua in care a aflat ca el isi parasise iubita. I s-a daruit cu trup, cu suflet, cu tot ce avea. Era toata a lui. Nu mai patise asa ceva. Tremura de nerabdare sa ajunga acasa, acolo unde le era cuibusorul de nebunii. Arunca hainele de pe ea, il tragea in pat sau chiar pe covorul aspru, incercand sa isi potoleasca foamea, fierbinteala ce o chinuia atat de dulce...
PS: Continuarea intr-un episod viitor... :-P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu