Descoperisem word-ul. Incantata de felul in care puteam schimba marimi si forme, m-am apucat de scris. Nu aveam un subiect, o tema de dezbatut, asa ca aberam la liber.
Doream sa scriu putin peste o pagina, sa vad daca word-ul stie sa ma mute pe pagina urmatoare sau daca acest lucru trebuie sa il fac eu manual. Bucuroasa ca paginile se formeaza singure, am continuat sa scriu.
Scriind, am observat ca la cea mai mica greseala mi se atragea atentia printr-o culoare diferita ca e ceva de reparat. Imi placea tot mai mult acest word despre care auzisem multe, dar pe care eu nu il intalnisem pana atunci. Patru pagini s-au umplut in cateva clipe, nici nu stiu cu ce, pentru ca de atunci a trecut ceva timp, dar eu nu am avut curiozitatea de a reciti.
Cu toate astea, nu m-am putut acomoda cu ideea de a scrie in word si a transfera apoi pe blog. Mi se pare o munca in plus, care mi-ar deranja tabieturile. Stiu ca ar fi solutia cea mai buna. Am avut surprize neplacute uneori cu blogul. Am fost deconectata in timp ce scriam si nu mi s-a salvat articolul, au fost articole care au disparut in eter si pe care cu greu le-am recuperat de pe internet... Cat de bine mi-ar fi prins sa le am si in word...
Probabil voi incerca in perioada imediat urmatoare sa scriu intai in word, apoi sa transfer pe bloguri, pentru a fi sigura ca nu mai pierd nimic din munca mea.
Eu nu am pierdut nimic şi scriu doar în blogspot. Şi el salvează singur! :)
RăspundețiȘtergere