sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Un vis destramat

Se cunoscusera in liceu, pe cand el era un adolescent timid, cu chipul acoperit de cosuri, iar ea era o tanara dezinvolta, cu trup parca sculptat in marmura fina. Indrazneala ei l-a facut sa iasa
din carapace si sa isi declare iubirea pe care o simtea. Nu ca ar fi fost nevoie, pentru ca stia intreaga scoala ce simtea pentru fata, ci doar pentru ca legatura lor sa se sudeze, pentru ca el simtea nevoia de a-si canta dragostea abia rasarita.

Incepusera sa isi faca planuri pentru facultate, sa iasa pe la chefuri impreuna si sa viseze la un posibil viitor impreuna. O lua uneori acasa la el, ii oferea mici cadouri si ii promitea ca ii va pune luna la picioare, de va putea. Nu trecusera inca de mici saruturi pe obraz, de tineri de mana tremurande, emotionate, de fiorii fiecare atingeri mai mult sau mai putin intamplatoare. Erau ca intr-un vis cuminte, in care respirau dragoste, se hraneau cu dragoste, cantau despre dragoste.

Lui chiar ii placea sa cante si o facea asa cum facea totul, cu pasiune. Avea o chitara veche, pe care o zdranganea fericit, compunand melodii pentru colega si iubita lui, care il rasplatea oferindu-i sarutari tandre pe obraz si priviri infocate, pline de promisiuni. Dar el nu voia sa profite. Lasa natura sa isi urmeze cursul, stiind ca placerea va fi cu atat mai mare, cu cat asteptarea va fi mai lunga si mai incordata. Voia sa o pastreze casta cat mai mult timp.

In ultimul an de liceu, lucrurile au inceput sa se schimbe, putin cate putin. El era ambitios si isi dorea din toata inima sa ii ofere fetei un viitor pe masura nevoilor ei. Invata tot mai mult, iesea tot mai rar din casa, era tot mai palid si mai concentrat pe culegeri. Chiar si cand ea il vizita si il prindea de mana, indemnandu-l sa iasa in parc, la scurte plimbari, el refuza cu calm si cu un zambet larg pe chip, spunandu-i ca vor avea destul timp dupa ce vor da examenele, ba chiar o ruga si pe ea sa invete mai mult, sa acorde mai mult interes pregatirii pentru bacalaureat si facultate.

Insa fata, fire vesela, nu avea astampar, nu putea sta toata ziua in casa, cu ochii in carti, cand soarele lumina intregul pamant, cand florile isi raspandeau parfumul peste oras, cand prietenele ei colindau mall-ul si probau haine frumoase prin magazine. Iesea furioasa din casa lui, trantea usa si se gandea ca plictiseala o va ucide. Nici unul dintre ei nu isi dadea seama ca se indreptau spre ceva ce nu si-ar fi dorit.

Dupa cateva luni traite in acest fel, dupa multe discutii in contradictoriu si dupa ce au inceput sa se vada tot mai rar, a venit vacanta de vara si, odata cu ea, marile schimbari. El a luat bacul cu note foarte mari, ea a picat cu brio. El a dat examen pentru facultatea la care visa, ea s-a angajat la salon artemis bucuresti, fara ca el sa stie. Una dintre fostele colege de liceu i-a spus baiatului, intrebandu-l daca a calcat vreodata pe acolo, daca si-a vazut iubita la serviciu. Acela a fost momentul in care lumea lui s-a naruit, in care relatia lor s-a rupt, iar visurile lor comune s-au destramat. 

Un comentariu:

  1. In loc sa mearga la salon a renuntat la fata?! Adica... nu e doar un loc de munca?! ;) Voia sa-i ofere Luna, dar s-a ferit sa ii ofere o mana de ajutor, daca ea i-ar fi acceptat mana intinsa si inima in palma?! :) Hm... Si se mai zice ca iubirea indura multe! Dar, vorba aceea, nu multi pot fi... cavalerul de Grieux (din "Manon Lescaut").

    RăspundețiȘtergere