America, ca are plante sau nu, desertul ramane acelasi. Un loc la care multi viseaza, de care multi se tem, pe care unii il iubesc si il respecta. Dunele lui miscatoare, care par sa danseze pe muzica nascocita de vant, fascineaza ochiul uman.
Frumusetea acestor pustiuri este data nu doar de nisipul fin, ci si de norii care se aduna deasupra, de soare cand rasare si cand apune, de camile, aceste corabii ale desertului.
O furtuna in desert poate insemna moarte sigura, daca nu ai un dram de noroc si un tovaras de nadejde alaturi. Dar ce ar cauta un om singur in mijlocul furtunii din pustiu?
Credeati ca arta este o necesitate doar in lumea puternic industrializata? Credeati ca tablourile pot fi admirate doar in muzee? Ei bine, va inselati! Oamenii pot aprecia frumusetea pana si in desert. Pot face un tablou frumos chiar si dintr-o crapatura.
Desertul poate fi si rece, atat de rece incat sa iti inghete sangele in vene doar privindu-l.
Desertul merita respectul si dragostea noastra.
desertul este o lume pe care mi-o imaginez si pe care sper sa o respire candva...
RăspundețiȘtergereimaginile alese de tine sunt atat de spectaculoase incat mi-as dori sa fiu un fel de Alice care trece prin oglinda in Tara Minunilor :)