Avea Ionut mai putin de trei anisori cand l-am lasat cu mama mea pentru cateva ore, sa imi rezolv treaba cu niste acte. Ii placea mult sa stea cu mama. Ea ii facea toate poftele, nu il certa si
ii spunea o multime de povesti pe care el nu le cunostea.
M-am intors din oras dupa cateva ore si am gasit-o pe mama emotionata si pe Ionut in culmea fericirii. Mama ii daduse voie sa zgarie peretii casei, in incercarea lui de a da jos tencuiala.
-Ce vrei sa faci cu tencuiala aceea, puiule? l-a intrebat ea curioasa.
-Vreau sa adun mult ciment, sa ii fac o casa lui mami, pentru cand va fi batrana!
Cum sa nu te emotioneze un asemenea gand, la un copil de nici trei ani...
Uneori copii gandesc mult mai matur decat ne asteptam noi adultii...
RăspundețiȘtergere