Arici cu pui

Mi-a atras atentia un grup de copii. Studiau atenti un arici ghemuit. De teama sa nu ii faca rau, chiar si involuntar, am negociat cu ei si am reusit sa le scot ariciul din manute
contra unui pachet de biscuiti si cativa banuti. L-am luat cu gandul sa ii dau drumul in iarba deasa de pe malul Dambului. Dar Ionut nu vazuse niciodata un arici si m-a rugat sa il pastrez o noapte in casa, pentru a-l vedea ce face. Asa a ajuns ariciul in apartamentul nostru.
Din nefericire, in acea prima noapte a murit. Probabil era bolnav, altfel nu imi explic cum de reusisera copiii sa il prinda si cum de nu a prins dimineata. Cel mai tare ma afectat suferinta din ochii baiatului meu, care nu admitea ca si animalele simpatice pot muri. Mi-a spus mai tarziu, peste multi ani, ca el sperase sa fie aricioaica si sa faca pui, sa poata pastra si el un puisor. Daca atunci nu s-a putut, astazi sunt in masura sa ii ofer mai multi pui de arici, insa doar virtual. :))