luni, 7 aprilie 2014

Puiul mamei adormit

Crescuse puiul mamei intr-o luna, 
Cat altii intr-un an calendaristic.
Era voinic, mergea de-a busilea,
Facand ca inima mamichii, fericita,
Sa creasca precum un aluat pufos.

Si il lasa mamuca singurel prin casa,
In timp ce ea bucatarea de zor.
Din cand in cand, verifica miscarea
Puiului scump, zambindu-i incantata.

Pana intr-o cand... nu a mai gasit 
Puiul cuminte, frumos si iubit.
Disparut era! L-a cautat intreaga casa,
L-a cautat oriunde a putut sau crezut
Ca ar putea fi copilasul multiubit.

Plangea de teama, de disperare, biata,
Caci nu intelegea unde ar putea fi.
Usi incuiate, geamuri incuiate, tot.
Si totusi, copilul nu mai este, credea.
In timp ce el, cuminte, sub un pat dormea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu