Ma coplesesc dorinte si nevoi,
Facandu-ma sa pasesc tot mai grabita,
Prin viata asta agitata si aglomerata.
Ma zbat pana cand ametesc,
Ma fac una cu drumul sinuos,
Gandind ca asa viata va fi mai buna.
Sa fie buna, sa nu fie? Cine sa spuna,
Cand toti alearga pana ametesc,
Fara sa aiba timp de odihna. Pauza.
Nu ma opresc. Nu vreau sa stau pe loc,
Chiar de va fi sa cad franta pe seara,
Chiar de va fi sa-mi para viata cat trei vieti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu