O poveste, aflata de la o tipa din Galati, inginera de profesie, plecata in Italia la ingrijit de batrane neputincioase, mi-a revenit dimineata in minte, odata cu primele raze de soare.
De ce sa nu o pun pe blog, sa o aflati si voi? Primele raze de soare ale primaverii au facut-o pe batrana de care inginera noastra avea grija sa ceara sa fie plimbata pe afara, sa isi ia portia de caldura ce ii lipsise pe timpul iernii.
Inginera a scos-o la plimbare cu caruciorul cu rotile, i-a adunat cateva flori abia rasarite, sperand sa ii bucure sufletul. Chiar asa s-a si intamplat. Animozitatile au aparut atunci cand batrana si-a vazut gradina amortita, plina de paie si de resturi vegetale ramase din toamna. I-a cerut inginerei sa ia din magazie o grebla si o sapa, sa aranjeze putin gradina, sa poata planta cate ceva in ea.
Inginera, revoltata la maxim, i-a replicat ca ii e destul ca face o munca injositoare, desi are in buzunar o diploma. Ea nu isi va face bataturi in palme pentru doua rosii. Mai bine i le cumpara batranei de la supermagazin. Batrana nici nu a vrut sa auda. Nu concepea sa lase pamantul nemuncit. A tipat la inginera, cerandu-i sa aduca totusi sapa si grebla.
Cand le-a vazut, a incercat sa grebleze singura, desi era in caruciorul cu rotile. Inginera noastra, pentru ca vecinii deja urmareau curiosi scena, s-a simtit lezata si i-a smuls grebla batranei din mana. S-a apucat sa grebleze peticul de pamant, injurand birjareste in sine. Apoi a sapat. A doua zi a plantat. Apoi a tot udat pamanatul, pana cand plante frumoase si viguroase au salutat soarele. Asa a avut ocazia de a vedea ca si prin alte parti, batranii inteleg altfel notiunea de pamant...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu