Vorbim sau nu la telefon?

In ultimii ani, de cand imi petrec marea majoritate a timpului pe internet, mi-am cam pierdut obisnuinta de a vorbi la telefon, ba chiar am si renuntat de bunavoie la mobil. Prefer comunicarea prin intermediul chatului de pe facebook sau prin e-mailuri. Mi se pare mult mai confortabil asa. Am avut o perioada in care chiar ma enervam rau cand auzeam telefonul sunand si descopeream ca nu era nimic important. Aveam senzatia ca sunt tinuta din treaba. Desigur, cel care ma suna permanent era chiar sotul meu si tot lui ii puteam spune fara sa deranjez ca ma streseaza telefonul. Acum, ca este plecat in afara tarii, abia astept sa imi sune telefonul si sa ii aud vocea. De aici si intrebarea din titlu: vorbim sau nu la telefon? 

Geamuri termopane in Bucuresti

Omul este un amestec de sentimente contradictorii, as spune eu astazi, abia intoarsa din plimbarea facuta pana la Bucuresti. Admir cu toata fiinta mea cladirile vechi, cu arhitectura lor ingrijita, cu toate acele elemente care astazi nu mai sunt apreciate decat de prea putine persoane. Simt nevoia sa le protejez, sa le apar de vant, de zapezi, de soarele arzator si de ploile reci, dar si de oamenii care, in loc sa se ocupe de intretinerea si de restaurarea lor, prefera sa le lase in paragina pana cand se prabusesc singure sau chiar aleg sa infiga dintii nemilosi ai escavatorului in ele. Unul dintre marile mele regrete de astazi este ca nu am avut aparatul foto la mine, sa pot poza cateva dintre aceste cladiri. Dar ma voi intoarce, mai ales ca treburile neterminate intotdeauna ma trag de maneca si imi apasa pe creier. De ce sustin ca eu, omul, sunt un amestec de sentimente contradictorii? 

O bijuterie de femeie

Unul dintre verii mei, cu vreo zece ani mai tanar decat mine si cu o dragoste neostoita fata de femei, imi povestea intr-o zi despre o fosta colega de liceu, o fata de care a fost chiar indragostit la vremea respectiva. Nu am vazut-o niciodata, insa din descrierea lui stiu ca este blonda, cu un par lung si des pe care il poarta despletit in cea mai mare parte a zilei, cu un corp frumos, cu rotunjimi apetisante, ca are un mers elegant, amestecand gratia unei balerine cu indrazneala unui fotomodel. Ei bine, varul meu a aflat de curand ca fosta sa colega de scoala s-a angajat la Charm Studios Bucuresti si ca este pe cale sa isi schimbe viata. Din cate inteleg, la Charm Studios Bucuresti se castiga niste salarii impresionante, lucru care a si atras-o din prima clipa si a facut-o sa viseze la ziua cand va fi reusit sa puna deoparte destui bani pentru a-i cumpara casa la care viseaza dintotdeauna. Pe mine, sincera sa fiu, m-a impresionat in primul rand determinarea ei, faptul ca nu munceste intr-un asemenea domeniu pentru a avea bani de haine elegante, de machiaje scumpe si de iesiri prin cluburi de fite. 

Vrei un voucher de la Decathlon?

Ce poate fi mai frumos toamna decat sa te plimbi prin parc, sa te bucuri de culorile parca vrajite ale acestui anotimp, sa respiri aerul caldut inca, poate sa aduni castane, ghinde, false portocale (acele fructe verzi ce seamana cu mingile de tenis)? Poate doar sa ai norocul de a te plimba prin Parcul Herastrau, Parcul Titan sau Parcul Tineretului in ziua potrivita, adica in data de 17 octombrie 2015, cand trei patrule vor sta vreme de cate trei ore si vor incerca sa discute cu cetatenii intalniti in cale si vor avea grija sa ofere prin tragere la sorti 3 survey-uri. Desigur, vor exista si niste premii pentru norocosii ale caror survey-uri vor fi extrase, constand in cate un voucher la Decathlon. Do The Right Mix Romania sustine aceasta initiativa interesanta, lucru pe care doresc sa il fac si eu din doua motive: in primul rand consider ca ar fi interesant de aflat ce fel de intrebari vor pune patrulele, dar si ce raspunsuri vor da cetatenii (va incurajez sa fiti cat se poate de sinceri, daca ajungeti prin parc si intalniti patrula). In al doilea rand m-as bucura sa aflu ca acest articol va face fericit un cititor de-al meu, daca va avea noroc sa fie extras si sa primeasca un voucher la Decathlon. 

Carti crestine online

Ma gandesc uneori ca oamenii sunt de doua feluri: cei care au avut dintotdeauna obisnuinta de a citi carti crestine pentru ca le-au gasit in casa, ca i-a impins curiozitatea sau au vazut la parintii lor, si cei care abia acum descopera ca exista carti crestine online ce pot fi foarte usor achizitionate si citite. Ce motive ar putea avea un om sa se abata din drumul sau si sa se opreasca, macar si pentru o singura clipa, asupra unor carti crestine online? Probabil motive sunt multe, insa mie la aceasta ora imi vin in minte doar cateva: poate dorinta de a improspata biblioteca ramasa de la parinti, poate o problema grava ce schimba prioritatile si face ca omul sa vada cu alti ochi viata si sufletul, poate nevoia de a fi la curent cu noutatile din acest domeniu, poate doar dorinta de a putea combate anumite lucruri in cunostinta de cauza. Indiferent de motiv, cert este ca ar trebui sa ne bucuram de faptul ca lumea inca mai citeste, ca oamenii inca mai cumpara carti si ca isi imbogatesc cultura generala, inima si gandul datorita lor. 

Poezii crestine

Nu te pricepi sa canti si totusi ai facut-o pentru mine. Nu te pricepi nici sa compui poezii, si totusi mi-ai ascuns sub perna o multime de versuri ce mi s-au lipit de suflet. Cred ca mi-ai fi compus pana si poezii crestine, daca ti-as fi cerut. Nu te pricepi prea bine nici sa desenezi, si totusi mi-ai consumat rujurile pentru a picta pe oglinzile din casa inimioare si a-mi scrie cat de mult ma iubesti. Ti-ai dovedit iubirea in fel si chip de zeci de ori pe zi in toti acesti ani si eu nu m-am priceput niciodata sa iti arat cat de mult te iubesc, cat de greu imi este cand lipsesti si numai o clipa de langa mine. Cum iti voi dovedi oare iubirea mea acum, cand ma tem chiar si sa ma uit la pozele din care imi zambesti, caci esti mult prea departe si ma tem de durerea pe care dorul o aduce? Sa ma apuc sa scriu cumva poezii, sa imi vars in ele toata dragostea si tot dorul ce ma incearca? Sa fie poezii de dragoste, asa cum scriu indragostitii? Sa fie poezii de vitejie, ca amandoi ne-am crezut puternici atunci cand ai decis sa pleci in lume? Sa fie poezii patriotice care sa te intoarca din drum si sa mi te aduca inapoi in brate? Sa fie poezii crestine, ca o ruga spre ceruri pentru a-ti fi drumul lin si intoarcerea grabnica si rodnica?

Edituri crestine si un umar puternic

Deschide usa, crestine! Cui? poate ca ma vei intreba, uimit de prea timpuriul refren cantat in surdina pe blog. Oricaror edituri crestine iti vor ciocani la poarta sufletului, indiferent de anotimp, indiferent de ora. Stii tu ca uneori oamenii au devenit mai buni si mai deschisi doar pentru ca au nimerit intamplator prin edituri crestine si s-au putut bucura de cartile gasite acolo? Sa nu crezi ca intr-o editura crestina vei gasi numai biblii. Nu, cartile de acolo iti pot imbogati cultura generala, iti pot deschide mintea spre lucruri nebanuite, te pot ajuta sa iti pui intrebari pe care altfel probabil nu le-ai fi pus niciodata, te pot face sa intelegi mai bine cum e formata lumea si cat de reale ne sunt visurile, sperantele si credintele. Pana la urma, ce este viata, daca nu o nesfarsita lectie din care clipa de clipa mai invatam cate ceva pentru a ne autodepasi si pentru a pricepe ca fara iubire nu suntem nimic?

Abonamente cafea prin intermediul La Fantana

La Fantana. Un nume care, cel putin pentru mine, nu mai are nevoie de nici o prezentare. Ma voi stradui totusi sa spun cateva cuvinte despre compania La Fantana pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, inca nu stiu despre ce este vorba. La Fantana, companie detinuta de catre fondul de investitii polonez Innova Capital, este cel mai important furnizor de servicii de aprovizionare cu apa de izvor, apa imbuteliata si cafea pentru companii si un distribuitor major pentru Horeca de produse si echipamente pentru cafea. Incepand din anul 2014, aceasta companie asigura cafea pentru afaceri. Ce inseamna acest lucru? Ca orice firma interesata poate primi cafea intr-o formula completa, de la produse cheie si complementare, livrare, service, echipamente, igienizare si pana la training de utilizare acolo unde este cazul. 

O casa plina de pisici

Avea baiatul meu doar cativa anisori. Nimic nu ii placea mai mult decat sa mearga la mama, care avea pe atunci casa plina de pisici. Invtase sa le iubeasca, sa se joace cu ele, sa le inteleaga miorlaiturile si sa "citeasca" limbajul micilor feline. Vorbea cu fiecare pisica in parte, le cunostea dupa nume si chiar dupa blanita, daca le mangaia pe intuneric, spre deosebire de mine, care nu le puteam deosebi nici la lumina zilei. O certam pe mama pentru ca isi cheltuia banii si energia ingrijind pisici, fara sa stiu ca va veni vremea cand voi face acelasi lucru. Da, astazi am casa plina de pisici si, daca mi-as putea permite financiar, cred ca as mai aduce cateva. Nu doar ca le iubesc si am grija de ele, dar le pot deosebi dupa miorlait, stiu ce vor sa imi transmita din felul in care miorlaie, le pot recunoaste pe intuneric si nu imi imaginez viata fara ele. Mai mult decat atat, le-am facut si un blog de pisici, sa fie vedete, sa se laude cu ispravile si sa isi etaleze frumusetea. In cartier sunt deja vedete. Lumea se opreste

Intrare in Modus Poeticus

Aveam un draft mai vechi ratacit pe acest blog. Nu il voi scoate la lumina deocamdata, insa trebuie sa spun ca datorita lui am intrat astazi in Modus Poeticus de cum m-am dat jos din pat. Desigur, draftul nu ar fi fost suficient, daca in completare nu ii venea o melodie nebuna ce imi fremata in creier inca de aseara. Asa am ajuns sa fredonez si mai apoi sa scriu pe blog o poezie simpla, simplissima. Despre ce am trait la pranz... :)

mi-a fost frig si mi-a fost dor,

m-am oprit in dormitor,

cu mana te-am mangaiat,

peste ochelari am dat.

ioi, tu, caine-mpielitat,

cum de te-ai urcat in pat?

cum de mi-ai distrus o carte