Subjugarea si distrugerea oamenilor

Am trait si eu cu spaima ca ma voi intoarce de la serviciu si nu imi voi gasi barbatul acasa, caci era suspect de cancer si hoarde de medici i se invarteau pe langa pat, incercand sa afle ce se intampla. Mi-am vandut lucruri din casa pentru a-i plati analizele, medicamentele, toate cele necesare intr-un spital romanesc, am stat nemancata pentru a-i duce lui mancare la spital, am tremurat in fiecare clipa pentru viata lui. Noi nu aveam banii ce le trec altora prin mana, desi lucram amandoi. Stiam ca un asemenea verdict insemna condamnarea sotului meu la moarte.

Unii vorbesc despre subjugarea si distrugerea oamenilor. Stiti cati oameni au fost prostiti cu emisiunile cretine de la tv si cati oameni sufera pentru ca altii au facut averi uriase pe spinarea noastra? Nu imi poate fi mila de oameni care huzuresc in timp ce copilul meu abia isi permite mici placeri nevinovate. Nu imi poate fi mila de hoti, de manipulatori, de ipocriti.

Va dati seama ca toti cei care nu cred in Dumnezeul pe care unii il invoca ar putea parea neoameni, goi si tristi? Sincera sa fiu, multe nu mai am de spus pe acest subiect, caci nu e cazul acum si aici. Poate doar ca prefer un necredincios cu suflet mare, in locul unui credincios care viseaza razbunare divina asupra unor inocenti.

Acesta este un fragment dintr-o scrisoare deschisa pe care as fi dorit acum cateva luni sa o fac publica. Intre timp mi-am dat seama ca nu era cazul sa depun un asemenea efort. Acum sunt linistita, sangele nu imi mai topeste venele in fierberea sa. Am eliminat elementele care ar fi putut duce la recunoasterea persoanei careia ii era adresata. In rest ramane fix cum am scris.