Raza blanda a soarelui de toamna mi-a batut in ochi si m-a trezit. De la geam imi zambea trist o frunza ingalbenita. Prima frunza galbena din acest an. Privind frunzele din copacul de catalpa, am senzatia ca vad un grup de tinere stand la taclale. Una dintre ele, deodata suparata, se retrage pentru a plange tacut. Dintre toate, doar ei i-a aparut un fir de par alb, primul semn ca toamna vietii e aproape. La fel si frunza... Parca retrasa, parca dorind sa ramana cu capul in jos, neobservata, neamintita nici macar in propozitii despre toamna. Nu stie, biata, ca intr-o zi o bloggerita ii va face poze si ii va scrie povestea pe blog, pentru eternitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu