Da, exact cum ati citit: pisica mea se poarta ca un caine. Pisica Miti, pentru ca cealalta, Pufi, este reprezentativa pentru specia ei, felina pana in maduva oaselor, lenesa, rasfatata, gratioasa. Miti nu, Miti este un catel in miniatura. Aproape ca latra cand miorlaie, adora sa care in dinti diverse obiecte prin casa, poate face aport cu jucariile ei, mai ales daca nu este bagata in seama atunci cand vrea ea. In cele cateva luni de cand o avem, ne-au disparut diverse obiecte, de parca in casa noastra ar fi un mic triunghi al Bermudelor. Cand a disparut lanticul auriu, lung de peste un metru, ramas de la soacra mea (orna bradul cu el), ne-am mirat, l-am tot cautat, dar nu am dat mare importanta, asa cum am procedat si cand a disparut inimioara de plus pe care Miti o tot cara in dinti, oriunde ar fi mers. Dar cum sa dispara dopul de la cada si sa nu il mai poti regasi, oricat ai rascoli casa? Unde l-ar fi putut ascunde, asa cum isi ascund cainii oasele pe care planuiesc sa le manance mai tarziu?
Va spun eu, pisica mea se poarta ca un caine. Poate chiar este un caine sub acoperire sau poarta amintiri dintr-o alta viata, in care a fost caine, altfel nu imi explic... :))))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu