Cum imi amenajez casa cu mobilier de la Mobila-Ghencea.ro

Amenajarea unei case, chiar daca la prima vedere pare a fi un lucru simplu, se poate dovedi a fi de fapt ceva greu de dus la finalizare, daca nu tinem cont de cateva aspecte importante, despre care voi vorbi pe larg in randurile urmatoare. Casa este locul in care ne petrecem o mare parte din viata, este locul nostru intim, unde vrem sa ne simtim bine si sa ne incarcam bateriile, este locul unde trebuie sa ne simtim "acasa". Cum facem posibil acest deziderat? Amenajand casa cu produse de pe Mobila-Ghencea.ro, in primul rand, as spune eu, dar si tinand cont de fiecare detaliu si nevoie in parte, fara de care o casa nu poate deveni "acasa".

Casa trebuie sa aiba spatii care sa permita primirea musafirilor in conditii cat mai bune, dar si spatii intime, in care fiecare membru al familiei sa se poata simti "acasa". Cum imi amenajez casa pentru a intruni aceste conditii esentiale? In primul rand aleg cu grija fiecare piesa de mobilier de dormitor, incepand de la patul matrimonial (cu cat patul este mai mare, cu atat omul doarme mai bine si se trezeste mai odihnit), patul pentru copil (nu culcati copiii cu voi in pat, caci greu ii veti dezvata mai tarziu de acest obicei), saltele de pat cat mai comode si potrivite organismului fiecaruia (pe Mobila-Ghencea.ro puteti alege dintr-o gama larga de saltele Ergoflex, saltele pe plasa de arcuri, tip Relaxa, care va asigura un grad de comoditate si odihna crescut),

O vila eleganta

Cand eram copil, unul dintre visurile clasice ale fiecarui copil era sa aiba ceea ce vedea prin revistele aduse din strainatate sau ceea ce auzise de la persoanele mai norocoase, ce iesisera din tara: o masina construita de o firma cu renume, un iaht potrivit zilelor de vara, cand vacanta bate la usa, dar mai ales o vila eleganta, cu camere multe, luminoase, spatioase, cu baie la fiecare dormitor, cu un living cat un teren de fotbal, cu o terasa pe care musafirii sa poata bea o cafea si sa admire peisajul din jurul vilei, cu mobila ultramoderna si dotari de ultim ceas, cu tot ceea ce aveau si au bogatasii lumii. Era un vis pe care putini dintre cei din generatia mea l-au putut realiza, chiar si pentru scurte perioade. 

Cum ar putea profita cineva, macar pe scurte perioade de timp, de o vila eleganta,

Craciunul bloggerilor

Campania se incheie pe 18 Decembrie
Premii:
Locul 1: voucher de 400 lei
Locul 2: voucher de 300 lei
Locul 3: voucher de 200 lei




Campania se incheie pe 16 Decembrie
Premii:
Fiecare blogger care aduce minim 300 de click-uri unice pana pe 16 Decembrie, la ora 23:59, primeste garantat o boxa Colia.Sound Beat V2.0 Jazz Edition in valoare de 149 de lei.



Campania se incheie pe 20 Decembrie
Premii:
Premiul 1: Voucher de 400 lei pentru bloggerul care aduce cei mai multi vizitatori pe site-ul magazinului Gadgetway.ro
Premiul 2: Voucher de 300 lei pentru autorul articolului clasat pe locul 1 in preferintele juriului
Premiul 3: Voucher de 200 lei pentru autorul articolului clasat pe locul 2 in preferintele juriului

Vrei un colt din mamaliga mea?

Era o vreme cand puneam la suflet orice mizerie. Ma framantam, ma intreb unde si cum am gresit, imi muscam pumnii in incercarea de a gasi o solutie, de a repara ceea ce putea fi reparat. Ma intrebam care e drumul cel mai bun, care ar putea fi solutia optima, fara sa ma gandesc macar o clipa ca poate vina nu este a mea, ca poate exista interese ascunse in spatele gunoaielor. Acea vreme a trecut. Astazi prefer sa imi decid singura drumul, sa il urmez punct cu punct, asa cum l-am gandit cu ochii pe harta vietii, fara sa ma poticnesc de diversele gunoaie ce imi ies in cale. 

Ce sunt aceste gunoaie si de ce mi se pun in drum? Le fur din mamaliga cumva? Au nevoie de un colt din mamaliga mea?

Piatra naturala, de la frumusete la protectie

Se spune despre piatra ca este rece, ca nu are viata, ca nu poate impresiona. Eu as striga lumii ca se inseala. Piatra, sub orice forma ar fi ea, poate fi mai plina de viata decat o vrabie guresa, poate transmite mai multe decat un radio. Trebuie doar sa iti doresti sa vezi si sa auzi ce vrea sa spuna. Obisnuiesc sa iau o piatra din fiecare loc in care ajung. O singura piatra. Uneori le aleg pentru ca au forme deosebite, alteori pentru ca ma atrag culorile lor, insa de cele mai multe ori doar pentru ca un ceva fara nume ma atrage la ele. Am invatat sa le recunosc, sa le dau nume, sa stiu exact cand este vorba despre marmura, piatra de rau, travertin, granit, gresie, calcar, etc. Pentru un colectionar amator, cum sunt eu, micile pietricele adunate de pe drum sunt frumoase asa, in stare lor naturala, cu denivelari, cu ascutisuri, cu pete, cu tot ceea ce natura, in darnicia ei, deseneaza pe ele. 

Pentru cei care iubesc in alt fel piatra, am vazut ca exista o firma ce ofera servicii de slefuire marmura, de reconditionare a pietrelor, de reconditionare (slefuire, lustruire, periere), de impermeabilizare, de prevenire a mucegaiului, ba chiar si de indepartare si protectie impotriva desenelor de tip graffiti.

Pisicutele mele dragi

Nu mai mai satur sa vorbesc despre pisicutele mele. Sunt zile in care uit ca am treaba, uit ca mi-am facut niste planuri, si asta doar pentru ca micutele mele au chef de joaca, de alergatura, de rasfat. Cum as putea refuza un ghemotoc imblanit, cand el vine si mi se alinta pe la picioare si cere sa fie mangaiat? Cum as putea respinge acelasi ghemotoc atunci cand isi lipeste capsorul de obrazul meu? Cum m-as putea face ca ploua cand ghemotocul meu vine cu jucaria in dinti langa fotoliul unde stau si miorlaie, cerand sa ne jucam? Poate ca sunt si persoane care reusesc, insa eu nu pot, chiar nu ma pot abtine, asa ca las orice treaba si ma joc.

Un singur lucru ma enerveaza la pisicutele mele. Sunt atat de timide si modeste, incat atunci cand vreau sa le pozez jucandu-se, ele iau pozitia de drepti si nu pot fi clintite din loc nici macar cu jucarii sau mancare. Pe celalalt blog am scris articole - file de jurnal din viata de pisica si de multe ori mi-am dorit sa pun si poze care sa certifice spusele mele, insa pisicutele mele dragi

Mos Craciun vine din paradisul personajelor

Citeam ieri un status postat de o prietena pe facebook. Un status impresionant, care mi-a amintit de vremuri indepartate din viata mea, cand imi cresteam copilul singura si ma intrebam, iarna de iarna, daca va reusi Mos Craciun sa ajunga la noi. Spunea prietena mea ca suntem ipocriti, ca ne mintim copiii atunci cand ii invatam ca mosul vine la cei cuminti, in loc sa fim sinceri si sa le explicam clar faptul ca Mos Craciun vine doar la copii ai caror parinti au bani. In mare parte i-am dat dreptate, caci stiu bine ce inseamna sa nu ai bani, sa nu ii poti face toate placerile, sa nu ii poti oferi tot ceea ce isi doreste, mai ales cand il vezi ca se chinuie sa scrie scrisori mosului, scrisori in care ii spune cat a fost de cuminte si cat de bine a invatat.

Poate ca ma veti intreba ce am facut in acei ani, cum m-am descurcat si daca a venit Mos Craciun

Laptopuri ieftine

Acum un an si ceva ma tot plangeam pe blog de faptul ca avem in casa un singur calculator, ca suntem nevoiti sa ne impartim timpul pentru ca fiecare membru al familiei sa se poata bucura de internet, sa poata sta pe facebook, sa scrie pe blog sau pur si simplu sa colinde prin magazinele online fara sa fie dat la o parte cand ii era lumea mai draga. Multi cititori imi spuneau pe atunci ca m-as putea uita pe site-urile de profil dupa niste laptopuri ieftine, cu care sa imi pot face treburile pe care bloggingul le implica. Habar nu aveam pe atunci ce pret poate avea un laptop, insa numele imi suna tare pretentios si eu traiam cu convingerea ca un laptop inseamna un produs electronic foarte scump. Nimic mai fals, dupa cum mi s-a dovedit mai tarziu, cand am vazut cum prietenii mei bloggeri isi comandau laptopuri ieftine.

Pamantul se invarte invers

Locuiam in Italia. Un bun prieten ne-a invitat, pe mine si inca vreo doua persoane, la un mini safari intr-un parc din nordul acestei minunate tari. A fost una dintre cele mai frumoase zile traite in stilul "macaronarilor", dupa cum ii place sotului meu sa spuna. Am mancat cel mai bun gelato, cele mai bune paste si cele mai bune fructe de mare, probabil pentru ca zona era foarte cautata si calitatea era cea care atragea turisti din intreaga tara si din lume. Dar nu despre pastele lor vreau sa vorbesc astazi, nici despre inghetata cu iaurt si fructul pasiunii (pe care o ador), nici despre restaurantul cu specific pescaresc de care m-am indragostit in acea zi.

Carti pentru copii in libraria Pinocchio

Cand baiatul meu nu era nici macar la scoala, mama obisnuia sa ii citeasca tot felul de povesti. Ea este o persoana religioasa, asa ca nu a ezitat ca printre primile povesti pe care i le-a citit, sa fie biblia pentru cei micuti. Ionut iubea sa o asculte citind acele povestioare si stateau impreuna ore in sir, iar in perioada in care a inceput scoala si nu a mai putut fi atat de des alaturi de ea, mama i-a pregatit o caseta pe care se inregistrase in timp ce citea "Capra cu trei iezi". Baiatul meu a fost atat de incantat la primirea casetei, incat in urmatoarele trei zile a ascultat-o aproape incontinuu. Insa pe masura ce crestea, a inceput sa citeasca singur, printre primele sale cuceriri fiind "Colt Alb", "Alba ca Zapada" si "Chemarea Strabunilor". Chemarea Strabunilor i-o citisem si eu candva si i-a placut atat de mult incat a tinut neaparat sa o reciteasca de unul singur. Cred ca la acea varsta il atrageau mai mult povestile cu animale.