Poveste de iubire

Despartirea a fost grea, atat de grea, incat nu suportam sa mai vad nici macar lenjeriile de pat in care dormisem impreuna cu el. Oricat le-as fi spalat, textura materialului si imprimeurile sale parca imi aminteau, iar si iar, de trupul sau cald, de felul in care ma cuibaream in bratele sale in noptile reci, de mirosul sau, amestec fascinant de barbat tanar si sanatos cu parfum hugo boss, parfum ce parca se imprima si in pielea mea cand ma strangea in brate, facandu-ma sa miros a lenjerie de pat proaspat spalata, a bergamota si a scortisoara, a lemn de santal si a cedru. Acelea erau lenjeriile noastre de pat si eu simteam ca nu voi mai putea dormi vreodata in ele, daca el nu-mi mai era alaturi, sa imi incalzeasca noptile.

Amandoi aveam impresia ca inca ne iubim, insa certurile dese dintre noi si parerile opuse pe care incercam sa le sustinem pana in panzele albe dusesera la o ruptura ca in filme. Prietenii si rudele ne priveau neincrezatori, caci nu puteau intelege cum au decis doi oameni care se iubesc atat de mult sa se desparta, desi nu pot trai unul fara celalalt si sufera asa cum doar in telenovele mai poti vedea. Ei bine, da, decizia ne apartinea in egala masura si timpul ne-a dovedit ca am ales bine. Dar suferinta vine cand te astepti mai putin si doare atat de tare... Ziua imi era ocupata cu munca. Ma epuizam muncind, incercand sa uit, insa noptile erau doar ale mele si atunci aveam un singur gand: el. Nu ma puteam aseza in patul ce parca ii pastra forma, nu puteam dormi invelita in lenjeriile de pat in care dormise el. 

M-am decis sa le arunc pe toate si sa imi cumpar altele, total diferite, care sa nu imi mai aminteasca de el si de iubirea dintre noi. De la gand la fapta a fost doar un pas. Eram tanara si impulsiva, iar suferinta inimii ma sfasia clipa de clipa, facandu-ma sa nu mai dorm, sa nu mai mananc. Am gasit niste lenjerii de pat din satin, cu modele deosebite si mi-am cumparat doua seturi. Nici vorba sa scap de suferinta! Era parte din mine, ma insotea zi si noapte, neslabindu-ma nici macar o secunda. Ma asezam seara in pat si aveam impresia ca satinul este prea rece pentru trupul meu, caci nu era nimeni langa mine sa ma stranga in brate. Ma inveleam cu satin si imi spuneam ca lui i-ar fi placut sa ne infasuram in acele lenjerii ca intr-un sac de dormit. Stiam ca ar fi glumit mult, ca m-ar fi facut sa rad si sa ma simt unica. 

Nu, lenjeriile de pat nu m-au vindecat de iubire. Povestea s-a incheiat, insa doar timpul mi-a putut cicatriza ranile. Dar si lenjeriile de pat au avut rostul lor: m-au ajutat sa visez frumos o perioada, poate cea mai grea perioada, aceea in care trupul si sufletul meu se acomodau cu lipsa lui, a barbatului pe care il iubisem atat de mult. 

Pentru lenjerii de pat din satin puteti da click aici, fie ca traiti o poveste de iubire, fie ca tocmai ati incheiat una, fie ca doriti o schimbare in casa si in viata voastra.