Cand m-am apucat sa imi deschid blog dupa blog, eram convinsa ca le voi putea actualiza des, caci ma simteam plina de idei si de energie. O perioada chiar asa s-a si intamplat, dupa cum stiu unii dintre voi. Apoi, ceva s-a intamplat si eu am simtit ca nu mai pot. Ma simt sleita de puteri, nu mai am pofta de scris,
nu ma mai simt in stare sa las comentarii pe alte bloguri, cum simteam altadata. In parte, asta se intampla din cauza ca am rupt ceva "prietenii" si nu vreau sa mai intalnesc oameni care m-au ranit sau care au reusit sa trezeasca in mine un dispret de care nu ma credeam capabila.
Citesc, citesc in continuare multe bloguri, chiar daca nu se mai vede ca altadata, cand numele meu aparea sub fiecare articol. Nu mi-am abandonat prietenii, nu le-am abandonat blogurile, dar evit sa mai las urme pe unde trec, macar pana cand sacalii isi vor gasi alte victime din carnea carora sa rupa.
Au fost zile in care am scris si cate 20 de articole. Parte din ele advertoriale, parte articole rupte din suflet. In acest timp, citeam zilnic zeci de bloguri, comentam fiecare articol citit, ma simteam bine alaturi de prietenii mei virtuali. Acum scriu putin, scriu din ce in ce mai "altfel", ma uit peste umar de doua-trei ori inainte de a lasa un comentariu. Nu este placut sa traiesti asa. Stiu ca as avea nevoie de o vacanta, de o perioada in care sa nu mai scriu absolut nimic, o perioada in care sa ma detasez de toti si de toate, sa traiesc mult in real si sa nu ating tastele. Dar pot?
Astazi am o zi mai putin incarcata, cel putin aparent, pentru ca mut vienela.ro spre o alta gazduire si nu pot scrie acolo nimic in timp ce se realizeaza migrarea. Imi fac de lucru punand postari noi pe celelalte bloguri, desi ieri imi propusesem sa imi iau zi libera, sa plec pe coclauri in cautare de mure sau orice alte balarii mi-ar iesi in cale. Dar m-am trezit tarziu, cand soarele era deja de doua palme pe cer si, cum Mihai al meu nu suporta caldura, va trebui sa astept pana diseara sau chiar o alta zi, mai putin luminoasa. :)
Eu am incercat sa intreb parca pe aici sau prin alta parte ce s=a intamplat si unde erai, dar efectiv nu mai tin minte unde te-am intrebat, cred ca pornind de la un link de pe blogul lui Adelina Iliescu, numai ca nu stiu daca am ajuns aici sau prin alta parte, habar nu am nici daca mi-a aparut comentariul sau a disparut si ala pe undeva. Ma zapacisem de tot cautand in ceata asa in drepta si stanga. Zau, ar trebui inventata o aplicatie de Internet, cu ajutorul careia sa putem sa intrebam, Unde e X, ca de ex Unde e Vienela, si aplicatia sa contina un ecou care sa se raspandeasca, dar nu numai pe Facebook, dar si asa din blog in blog, ca poate stie cineva, sau poate poti si tu sa strigi de undeva, Aicea Sunt !
RăspundețiȘtergereNu am dat peste intrebarea ta... Este posibil sa se fi pierdut, asa cum se pierd uneori comentariile, la fel cum posibil este sa fie pe vreun blog unde nu sunt abonata la comentarii... :) Mi-e bine cand vad ca prietenii observa lipsa mea, mi se pare a fi semn ca nu am fost uitata. :)
ȘtergereAh, ce-mi place ideea cu ecoul! :) Esti mereu surprinzator!