Oras gri, cenusiu, prafuit si obosit, nu mi-ai putea oferi mai mult verde? Stii tu cat imi lipseste aceasta culoare a vietii, a prospetimii, a noului? Unde-i verdeata ta de altadata? Ce caut eu in acest cartier cenusiu, printre atatea blocuri plictisitoare, unde fiecare fir de iarba este smuls cu ura, de indata ce indrazneste sa isi arate ochisorii? Mi-e dor de verde,
de spatii intinse, in care nimic sa nu intunece intimitatea verdelui. Drag oras al aurului negru, nu te-ai putea transforma in oras al aurului verde, al firului de iarba multiplicat la infinit, al frunzelor verzi care sa-mi umbreasca pleoapa obosita? Mi-e dor de verde!
Imi e asa dor de verde, ca am schimbat fundalul blogului, pentru a-mi stinge setea de culoarea vietii, a prospetimii, a noului. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu