Am auzit pentru prima data despre mediator si mediere in casa unei prietene vechi, de profesie avocata. In timp ce eu suflam usor in cafeaua fierbinte, asteptand sa se raceasca, prietena mea isi rezolva prin telefon ultimele
dosare din acea zi aglomerata. Nu intelegeam eu mare lucru din termenii pe care ii folosea, dar mi-a atras atentia cand a spus ca un potential client a apelat la un birou de mediere, sperand sa scape fara proces, sa cada la intelegere si sa se impace repede cu vecinul cu care avea ceva de impartit.
De cum a inchis telefonul, curioasa, am intrebat-o ce inseamna mediator. Fara sa isi dea seama ca eu nu am legatura cu domeniul lor de activitate, in primele minute mi-a vorbit intr-o romana din care nu am inteles nimic, in termeni de specialitate. Apoi a trecut la un limbaj pentru profani. Am inteles ca mediatorul este persoana care ofera metode alternative de solutionare a litigiilor (litigiul este un conflict intre persoane, institutii, state, care poate forma obiectul unui proces). Mediatorul reuseste sa transforme un conflict intr-o intelegere, ceea ce nu este putin lucru, tinand cont de cheltuielile si nervii pe care un proces le aduce.
Nu am trecut niciodata prin asa ceva, exceptand procesul de stabilire a pensiei alimentare, dar acolo a fost mai mult decat usor, pentru ca tatal copilului nu a vrut sa lupte cu mine, nu a vrut sa pastreze copilul si nu s-a gandit nici o clipa sa spuna ca nu ii va plati pensie alimentara. Totul s-a terminat in mai putin de cinci minute, iar eu m-am trezit ca sunt o mama fericita, cu un copilas superb si o pensie de tot rasul, dupa care am alergat luna de luna, an de an, pana acum vreo doi ani, cand s-a mai trezit si tatal lui la realitate si a inceput sa trimita regulat banii ce i se cuveneau copilului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu