marți, 2 aprilie 2013

Ban peste ban, pentru un aer occidental

Mi-a fost colega de clasa in liceu. Fata simpla, de la tara, ramasa orfana de mama la o varsta frageda, cu un tata total dezinteresat, cu doi frati mai mici, Mirela nu si-a putut
continua studiile, desi invata destul de bine.
Venea din cand in cand pe la mine si imi povestea cat de obositoare si abrutizanta este munca de camerista. Da, biata fata se angajase la un hotel din oras, pentru a-si putea ajuta fratii mai mici, care nu aveau alta speranta in afara de ceea ce le putea oferi sora lor.
Imi povestea despre suferintele pe care le indura din cauza colegelor rautacioase, dar si despre visurile pe care le avea de cate ori intra in camere, pentru a face curatenie. Isi imagina ca va veni o zi in care va putea calatori prin lume, asa cum vazuse ea ca fac doamnele cochete care treceau pragul hotelului si care umpleau sifonierele camerelor cu haine vaporoase, scumpe si elegante.
Mangaia asternuturile fine ale paturilor matrimoniale si se visa in bratele unui barbat puternic, bronzat si mereu zambitor. Era un simplu vis, pentru ca Mirela era singura. Nu avea timp sa iasa cu baieti. Spala chiuvete si cabine de dus in fiecare zi. Isi stergea sudoarea de pe frunte si ramanea cu ochii pironiti spre nicaieri. Se vedea goala intr-o asemenea cabina de dus, racorindu-si sub jetul puternic trupul infierbantat, se vedea ungandu-se cu creme scumpe, care sa ii lase pielea catifelata.
Apoi isi amintea ca hotelul la care lucra oferea masaj si sauna. Visul se schimba rapid si ea devenea o vedeta rasfatata, pentru care munceau maini multe pentru a o mentine in forma, pentru a-i conserva frumusetea, pentru a-i aduce bucurie.
Mi se rupea inima de mila acestei fete fara noroc, care muncea pentru cativa lei pe luna. S-a maritat destul de tarziu, dupa ce fratii ei au fost pe picioarele lor. Abia atunci a iesit soarele si pe strada ei. Barbatul o intelegea si o sprijinea. Munceau amandoi si puneau ban peste ban, pentru a-si implini visurile din tinerete. Nu au vazut marea, nu au urcat pe munte, nu s-au imbracat, nu au facut nimic pana cand nu au vazut casa complet aranjata. 
Dupa modelul hotelului la care lucrase atat de mult timp, Mirela si-a aranjat si casa. Sotul ei, barbat gospodar, a mesterit cateva zile si i-a implinit visul de a avea un baldachin la patul din dormitor. Tot el a reparat instalatia electrica si a adus peretilor modificari, pentru a le da un aer modern, occidental. Pentru baie au cumparat cabine de dus cu livrare gratuita, mobilier de calitate si cada cu hidromasaj. Imi era drag de ei, vazandu-i atat de mandri de realizarile lor. 
In toata casa aveau incalzire prin pardoseala. Imi placea senzatia pe care mi-o dadea caldura raspandita in talpile goale si ii spuneam mereu sotului meu ca mi-as dori sa avem si noi o asemenea instalatie termica. Replica lui nu s-a lasat prea mult asteptata: "Incearca sa fumezi mai putin, pune ban peste ban, asa cum a facut Mirela si poate reusim si noi sa ne cumparam toate astea de pe acel site". Usor de spus, greu de facut!

Un comentariu:

  1. :)) tare replica sotului tau, mai greu de realizat, mai ales cu 1 aprilie care nu a fost o pacaleala pentru fumatori.
    In alta ordine de idei, sunt multe fete precum Mirela, care au muncit asiduu, si da, pana la urma au reusit sa isi faca un ambient occidental si mai mult de atat sa isi permita a se duce si la SPA-uri...
    Si pentru mine e un vis de multi ani sa ma relaxez si eu pentru o perioada de timp la un astfel de centru

    RăspundețiȘtergere