Cazare in Costinesti

Era primul an din viata mea in care plecam pe litoralul romanesc fara sa am ceva dinainte stabilit, asa cum procedasem pana atunci. Nu aveam cazare asigurata, nu aveam mancare adusa de acasa, nu aveam idee ce si cum voi face pe acolo. Stiam doar ca banii de care dispuneam mi-ar putea ajunge pentru o saptamana intreaga, indiferent ce as fi gasit la mare. Mai stiam si ca era musai sa ajung la Costinesti, statiune ce imi fusese recomandata cu caldura

de prieteni si in care imi dadusem intalnire cu o colega de serviciu, pentru o anumita data din saptamana respectiva. Aventuri din tinerete, cam asa as putea numi nebunia de atunci.

In plin sezon estival, in caniculara luna iulie, de mana cu un copil de cativa ani (parca vreo patru ani avea pe atunci), cu bagaje uriase (carase asta mic o geanta de voiaj plina de jucarii) si cu ochii carpiti de somn, am coborat din trenul de noapte si m-am postat de peronul din Constanta, gandindu-ma ca va veni imediat cineva sa ma intrebe daca vreau cazare. Chiar asa s-a si intamplat, dar mintea omeneasca are propria ei nebunie, reactioneaza fara sa dea prea multe explicatii logice. M-am trezit raspunzand ca nu vreau cazare, ca ma pregatesc sa merg la Costinesti. Asta am si facut imediat, desi simteam nevoia sa ma tolanesc pe o bordura in gara si sa dorm pana la apusul soarelui sau chiar mai mult.

Dar responsabilitatea ce imi atarna pe umeri nu permitea relaxare, asa ca am plecat spre Costinesti cu copilul motaindu-mi in brate, cu bagajele mai mult tarate. Ajunsa acolo, m-am simtit ca in pustiul saharian. Strazile erau curate, dar goale, semn ca tinerii chefuisera noaptea si acum dormeau neintorsi. Am mers din hotel in hotel, din vila in vila, din casuta in casuta, sperand sa gasesc ceva potrivit pentru o mama cu copil, abia sositi, rupti de foame si de oboseala. Atunci am avut noroc. O doamna doctor din Targoviste, ce avea un complex de casute acolo, in Costinesti, m-a luat sub aripa ei si mi-a oferit un acoperis curat si elegant deasupra capului. 

Astazi, cu capul pe umerii fiind, stiu sigur ca nu as mai repeta experienta nici pentru tot aurul din lume, caci in plin sezon estival exista oricand riscul de a nu gasi nici macar o magazie in care sa dormi si risti sa iti petreci noptile pe plaja, sub cerul liber. Fie ca aveti sau nu copii, fie ca aveti un spirit aventuros sau nu, sfatul meu este sa va rezervati cazare costinesti din timp, pentru a nu trece prin spaimele si oboseala prin care am trecut eu cand am plecat la mare fara sa am nimic pregatit.