Am crescut fara Biblie. In casa noastra nu exista cartea sfanta si nimeni nu ii pomenea numele, desi bunica mea era credincioasa si incerca sa ne invete, pe noi, copiii, cateva rugaciuni si cele zece porunci (pe intelesul nostru, normal). De existenta Bibliei am aflat din literatura universala, dupa ce am inceput sa citesc, caci nu am prins vremea in care religia a intrat in scoli.
Mi-am intrebat parintii ce inseamna Biblia si am capatat cateva explicatii lapidare, spuse cu o jumatate de gura. Nici unul dintre parintii mei nu credea in Dumnezeu. Regret ca pe tata nu am apucat sa il intreb daca natura meseriei il impiedica sa creada orbeste sau faptul ca citise foarte mult si incepuse sa isi puna fel de fel de intrebari. O perioada nu i-am mai acordat nici eu atentie cartii sfinte. Abia cand am inceput sa port discutii pe diverse teme serioase, cu prietenii mei, mi-am dat seama ca in cultura si educatia mea erau lacune grave, lucru ce trebuia remediat in cel mai scurt timp.
De unde pot face rost de o Biblie? Era o intrebare dificila, care ma framanta tot mai des intr-o anumita perioada a vietii mele. Intamplarea a facut ca tocmai in acea perioada sa primesc, de la o misionara ce venea uneori pe la blocul nostru, o icoana cu Fecioara Maria (misionara aceea era ferm convinsa ca seman extraordinar de bine la ochi cu mama sfanta, asa cum era ea reprezentata in icoana) si o biblie invelita in coperta neagra, de piele, avand o cruce aurie la vedere.
Tarziu, dupa ce am incercat in repetate randuri sa o citesc, am aflat de la o prietena ca nu era biblia potrivita. Primisem o carte a nu stiu carei secte. Regret ca nu imi amintesc acum despre ce secta era vorba, dar voi reveni la acest articol, cand imi voi fi amintit. Numai un cunoscator ar fi putut face diferenta, caci mie mi s-a parut a fi ok. Aceeasi coperta, aceleasi foi fine, acelasi scris marunt, aceleasi nume... Nu stiam daca sa rad sau sa plang, caci era o situatie tare ciudata. Ateii imi spuneau ca intre cele doua biblii nu exista diferente semnificative, iar credinciosii ortodocsi nici nu voiau sa auda de o asemenea blasfemie (multi mi-au spus ca este pacat sa citesti o carte care nu este acreditata de catre biserica ortodoxa romana, dar nu stiu ce fel de pacat poate fi dorinta de a cunoaste mai multe, de a fi mai informat).
Imi ramanea un singur lucru de facut: sa cercetez chiar eu materialele, pentru a descoperi adevarul. Planul meu era simplu, si in acelasi timp tare complicat. Imi doream sa citesc, pe rand, cele doua variante, pentru a putea vedea si intelege care sunt diferentele si asemanarile dintre ele. Din pacate, inca nu am reusit sa imi fac atat de mult timp pentru studiu, insa macar acum stiu de unde pot cumpara Biblia cu concordanta si explicatii, probabil cea mai potrivita varianta a Bibliei, pe intelesul tuturor, asa ca abia astept o vacanta mai serioasa, pentru a putea provoca discutii pe aceasta tema, la un pahar de vorba cu prietenii mei.
Nu sunt habotnică, dar cred nici asta nu e biblie ortodoxă.
RăspundețiȘtergere