Dansand in iarba

O strange in brate si ii saruta ochii inrositi de plans. Ea nu schiteaza nici un gest, de parca nici nu ar simti cum dragostea o inveleste intr-o armura calda, binefacatoare. A trecut doar un an de cand s-au sarutat pentru prima data, dar iata ca viata deja i-a ingenunchiat si le-a adus suferinta, le-a albit chipurile si le-a brazdat cu lacrimi obrajii. Atat de tineri si atat de tristi! Povestea lor e povestea multor tineri care pleaca nepregatiti la drum. S-au placut inca din primul an de liceu, in ultimul an au inteles ca se iubesc, au facut un copil, parintii nu i-au acceptat, s-au mutat cu chirie, s-au angajat, au invatat ce inseamna foamea, frigul, suferinta... Acum isi plimba copilul prin parc, in vreme ce foame isi striga durerea. 

El nu poate suporta atata suferinta. Il doare cand vede ca femeia pe care o iubeste are lacrimi in ochi. Ar vrea sa ii ofere tot, chiar si luna de pe cer. Ori soarele care s-a ridicat pana in varf si ii priveste calduros. Simte nevoia sa faca un lucru iesit din comun, sa o scoata din amorteala si sa ii alunge suferinta din inima. Isi descalta pantofii scofalciti, zambeste, o prinde iar de mana si ii spune:

-Haide sa dansam! 

Ea il priveste de parca ar fi nebun. Cum sa danseze in parc, prin iarba verde?

Pana la urma, de ce nu? Sunt doar ei si cerul de deasupra. Sunt doar ei si iubirea lor duruta. Sunt doar ei... Se strang in brate si, dansand in iarba, isi promit fara cuvinte ca vor lupta pentru ca povestea lor de dragoste sa supravietuiasca si sa infloreasca. 

PS: I-am zarit ascunsi in iarba si mi-am imaginat o scurta poveste de dragoste. Pantofii au ramas acolo, marturie a faptului ca, dansand in iarba, poti alunga suferinta...