Unde gasim jocuri pentru copii?

Am scris astazi un articol referitor la jocuri pentru copii si, tot navigand pe acest site cu jocuri, gandul mi s-a intors in timp la vremea cand abia descopeream internetul. De cum am cumparat primul calculator si am facut abonamentul la net, m-am repezit ca un copil in cautare de distractie. Unde gasim jocuri pentru copii? l-am intrebat pe fiul meu, care avea pe atunci in jur de opt, noua, zece ani. El m-a privit inveselit si mi-a spus ca stie deja ce jocuri vrea sa se joace, caci a mai jucat pe la prieteni, dar ca va cauta pentru mine niste joculete simple, care sa nu imi oboseasca prea mult mintea. Pe jumatate amuzata si pe jumatate nervoasa, i-am spus ca eu nu am nevoie de jocuri pentru copii, ca sunt adult si pot juca orice fel de joc ar exista in online. M-a privit cu un zambet siret pe chip, a dat din cap aprobator si m-a lasat in pace. La scurt timp de la aceasta discutie realitatea mi-a dovedit ca nu era deloc asa, ca de fapt pana si cele mai simple jocuri pentru copii ma puneau in dificultate, caci nu aveam obisnuinta de a folosi nici mouse-ul, nici butoanele tastaturii, nu pricepeam regulile si nu aveam destula rabdare sa trec de la un nivel la altul.

La mare cu pisicuta?

De aproape o luna tot fac diverse calcule pentru a vedea daca as putea ajunge macar pentru cateva ore la mare. Ori nu sunt eu buna la matematica, ori marea parca e tot mai departe de mine, ca nu imi ies deloc socotelile. In aceasta dimineata chiar incercam sa imi imaginez cum ar fi daca as merge la mare cu pisicuta, cu oricare dintre pisicutele mele. Cred ca Pufina ar sta ascunsa sub pat cat e ziua de lunga. Miti probabil ar explora intreaga camera pana cand nu ar mai avea secrete. Ursula, cea mai mica dintre pisicutele mele... Cu ea ar fi probleme sigur. Ieri a profitat de usa deschisa si a fugit pe scari pana la etajul patru. Vazand ca vine sotul meu sa o prinda, a incercat sa sara printre gratiile balustradei. Cam cum ar reactiona la mare? Am mai reusi sa o prindem sau am vedea poza ei pe facebook? Una dintre fetele pe care le urmaresc pe fb a gasit pe litoral o pisica. Un pui prapadit, infometat si speriat. Vazand ca nimeni nu se inghesuie sa o adopte, s-a intors cu ea in Bucuresti.

Dulceata de ardei iute

Pentru cei interesati, dulceata de ardei iute este usor de gasit si cumparat la un pret mic (clic pe link). Pentru cei care doresc sa afle mai multe informatii despre beneficiile pe care dulceata de ardei iute le ofera, intrati pe celalalt blog al meu, caci acolo veti gasi si comparatia intre dulceata de arde iute si dragoste. Daca vreti sa aveti mintea iute, tot dulceata de ardei iute trebuie sa gustati. In plus, am aflat de la barbati (ce greu impartasesc cu noi secretele!) ca aceasta dulceata de ardei iute este foarte potrivita pentru fripturi, ca le da parfumul si iuteala pe care nici un alt sos nu le are. In mod clar aceasta dulceata nu este de uns painea dimineata, la un ceai. Se poate utiliza pentru diverse afectiuni (primul link va lamuresti pe deplin) sau pentru a

Tratament guta si performantele doctorului Zamfirescu (clinica Zetta)

Am aflat despre doctorul Zamfirescu, cel care este Presedintele Asociatiei Chirurgilor Plastici din Romania, atunci cand una dintre prietenele mele mi-a vorbit despre guta boala ce ii ingreuneaza viata de cativa ani si pentru care a tot cautat solutii prin tot felul de clinici, pana cand a ajuns intr-un final, la chirurgie plastica. Curiozitatea mea inascuta m-a indemnat sa citesc mai multe despre aceasta boala, dar si despre performantele cu care acest medic se mandreste si care il recomanda celor interesati. Despre operatii estetice stiam si eu ceea ce stie toata lumea, ca unele sunt absolut necesare, iar altele pot parea, cel putin la prima vedere, un moft. Vazusem cateva documentare despre oameni care au solicitat diverse operatii estetice si ma intrebasem, in sinea mea, daca eu as fi dispusa vreodata sa cheltui niste bani si sa trec prin asa ceva pentru a schimba ceva in aspectul fizic. Probabil ca da, daca as dispune de bani suficienti si daca as fi mai tanara. Cu mult mai repede as face acest lucru in cazul cand o operatie estetica ar fi absolut necesara. Si aici m-am dus cu gandul la cei care tin cure drastice de slabire. Cand omul pierde zeci de kilograme in doar cateva luni, piele nu are timp sa se refaca si incepe sa atarne flasca, dand un aspect disgratios si deranjand fizic si psihic persoana in cauza. Aici inteleg imediat nevoia de a apela la un doctor pentru o operatie estetica care sa rezolve situatia. 

Ingrijirea cainelui de apartament

Am gasit prin biblioteca o carte veche despre caini si privirea mi s-a oprit pe capitolul unde se vorbeste despre ingrijirea cainelui de apartament in prima perioada a vietii, atunci cand abia se acomodeaza cu casa, cu stapanii, cu lipsa mamei si a fratilor. 

Nu stiu daca ele mai sunt valabile astazi, la 40 de ani de la momentul cand au fost publicate, dar mi s-au parut interesante si bune de povestit in cateva cuvinte. Spune autorul acolo ca puiului de caine trebuie sa i se dea seara, la culcare, putin lapte cald, de preferat in maniera in care o facea mama lui. 

M-a apucat rasul incercand sa imi imaginez ca ma lungesc pe gresie, langa usa de la intrare, acolo unde ii place lui Bruno sa doarma, ca ascund langa burta un biberon cu lapte cald si il las sa traga din el, sperand ca asa ma va confunda cu mama lui. 

In cazul in care incepe sa scanceasca (mai toti puii de caine fac asta) stapanul trebuie sa rosteasca pe un ton autoritar "liniste!" pana cand cainele intelege semnificatia cuvantul. Dupa ce ca e speriat, se simte singur si/sau viseaza urat, sa il mai bag si eu in sperieti cu tipatul repetat obsesiv, "liniste!"? 

Limba engleza si Academia de traduceri

Nu mai stiu daca v-am povestit despre baiatul meu si despre felul in care a invatat aproape singur limba engleza. Totul a inceput cu nu mai stiu ce joculet pe calculator, dupa care a urmat un scurt popas la gradinita, unde a priceput cam cu e cu pronuntia cuvintelor. Au urmat lectiile primite la scoala si, mai ales, multele conversatii purtate in limba engleza cu oameni din intreaga lume, dupa ce a descoperit jocurile de strategie pe care le mai joaca si astazi cu o placere incredibila. Ma uita la el zilele trecute cum se chinuia sa isi invete un coleg de munca regulile de baza ale unui joc, am impresia ca Dota 2. Baiatul acela nu stie boaba de engleza, lucru care ii da toata placerea de-o parte si il face sa se simta exclus din cercul celor care asa isi petrec mare parte din timp. La un moment dat, vazand ca nu reuseste sa treaca nici macar de acest prim obstacol, baiatul meu a rabufnit in microfon: bai, dar ce sunt eu, birou de traduceri autorizate, sa imi pierd vremea incercand sa iti explic regulile de baza ale jocului? Pune mana si invata limba engleza, ca nu vei putea in curand nici sa cumperi o paine daca nu cunosti aceasta limba de circulatie internationala? Chiar vrei sa ramai ultimul fraier?

Cafeaua de weekend in ceasca veche de 100 de ani

Ce poate fi mai placut decat sa imi beau cafeaua de weekend in linistea casei, acolo unde soarele intra doar daca ii permit eu, dintr-o ceasca veche de 100 de ani? Poate doar sa o beau undeva pe plaja incinsa a litoralului, adapostita sub un acoperis de stuf, cu un pahar de suc rece alaturi. 

Buna dimineata la cafea!

Sau poate direct in padurea din Busteni, acolo unde pare sa fie primavara chiar si acum, unde verdele fosneste a frunza si unde pamantul are culoarea cafelei calde. Maica, nu imi vine sa imi cred tastelor! Ce efecte poate avea asupra mea cafeaua de weekend bauta intr-o ceasca veche de 100 de ani! :)))

Pavele Europav pentru curti sau parcari

Pe vremea cand lucram in Italia m-a uimit peste masura un lucru si am profitat ori de cate ori am avut ocazia pentru a vorbi lumii despre oameni ca noi care totusi gandesc mult diferit de noi, a caror cultura nu o putem intelege pe deplin tocmai pentru ca este usor diferita de a noastra. Mai toata lumea avea in curte si in parcare pavele frumos aranjate, prin gaurile carora crestea iarba si uneori rasareau chiar flori frumoase. Ei bine, in loc sa se bucure de verdele care dovedea ca viata vrea sa iasa la lumina orice ar fi, oamenii asteptau zilele libere pentru a iesi in curti sau in parcari si pentru a jumuli fiecare fir de iarba, fiecare floricica cu greu rasarita in pamantul arid. Umblau cu manusi de plastic in maini, aveau alaturi cate o galetusa in care sa arunce buruienile si sa starpeasca orice fir de viata care ar fi avut indrazneala sa rasara si sa sfideze omul. Nici o balarie nu avea voie sa rasara pe locul unde omul pusese pavele frumoase. Nu stiu daca aveau, ca in Romania, pavele Europav pentru curti sau parcari, dar stiu ca aveau obsesia de a le lasa la vedere, de a le proteja de plantele care in timp ar fi putut sa macine materialul din care erau facute. 

Puiul de caine roade tot

Am crescut in viata asta cativa caini. Unora le placea sa roada lucruri de prin casa, altii erau cuminti si nu faceau prapadul pe care il face Bruno, dragul meu pui de caine adunat de la ghena de gunoi. Dupa calculele mele si ale doctoritei de la cabinetul veterinar, Bruno ar implini in jurul datei de 1 august 7 luni de viata, din care vreo 5 le-a petrecut la noi. 

Cinci luni in care a ros absolut tot ce a prins: pantofi, bocanci, sandale, balerini, paturi, cabluri (ultima isprava a avut loc aseara, cand mi-a ros incarcatorul de la aparatul foto, incarcator care e de tip vechi si habar nu am daca se mai gaseste pe piata), pantaloni, bluze, cuverturi, mobila, cam tot ce i-a iesit in cale. 

Culmea este ca are ajutoare de nadejde. Pisicutele mele, si in special cea mica, Ursula, urca pe mobila, dau cu labutele si arunca jos diverse obiecte, ca Bruno sa aiba permanent ceva de ros. In aceasta perioada e normal ca puiul de caine sa roada. 

I se schimba dintii si simte tot timpul nevoia de a rontai ceva. Prin magazinele de specialitate se gasesc "oase" comestibile, un fel de hrana bine presata din care sa roada in voie. Trebuie doar sa le cumparam puilor de caine si, bineinteles, sa avem grija sa nu le ratatceasca prin casa. 

Locuri de munca pe aptjob.ro

Am o prietena pe facebook cu care nu comunic deloc, dar ale carei postari le urmaresc plina de interes. Tipa lucreaza in domeniul recrutarii fortelor de munca si parca tot mai des se plange de viitori angajati extrem de neseriosi, oameni care se vaita ca nu isi gasesc locuri de munca pe potriv pregatirii lor, iar atunci can acestea li se ofera ba nu se duc la interviu, ba se plang ca locul de munca este prea departe de casa, ba ca salariul este prea mic pentru nimicul pe care stiu ei sa il faca, iar unii nu mai au nici macar bunul simt de a mai raspunde la telefon cand sunt sunati de catre viitorul angajator sau intermediar. Pai domnilor si doamnelor, cum ati vrea voi sa decurga lucrurile atunci cand cautati sa va angajati undeva? Ati vrea sa va bata angajatorul la usa, sa va intrebe daca aveti nevoie de un job, de bani pentru facturi si pentru iesirile in oras, sa se roage de voi sa va deplasati pana la interviu? Nu asa merg lucrurile pe pamant, nu asa se procedeaza cand este vorba de anul 2015 si de greutatea gasirii unor locuri de munca bune, care sa va ofere stabilitatea emotionala si financiara de care aveti nevoie pentru a duce o viata frumoasa.