Romanul patriot

Ieri, 1 decembrie 2017, a fost pentru prima data cand am observat ca si altii si-au facut curaj pentru a-l critica pe romanul patriot numai in zi de sarbatoare nationala. Cred ca exagerarile ne-au facut sa ajungem la saturatie, sa vedem clar ca unii afiseaza drapelul tricolor si isi ureaza La multi ani! cu entuziasm prefacut, uitand ca in restul anului nu s-au comportat ca niste patrioti adevarati, uitand ca au injurat in stanga si in dreapta aceasta tara si pe locuitorii sai. Ce soi de iubire e asta, de o singura zi? Eu nu cred in asemenea iubiri, mai ales daca sunt numai din cuvinte si poze postate pe facebook pentru a aduna like-uri. As vrea ca romanul patriot sa isi doredeasca iubirea si respectul fata de tara sa si fata de poporul sau punand umarul la ridicarea Romaniei, nu aruncand cu rahat in ea ori de cate ori i se iveste ocazia.

Mi-a mai placut mult ca s-au ridicat voci care au intrebat: pentru ce sunteti asa mandri, romani? Ca nu avem medicamente in spitale, ca pica scolile peste copiii nostri, ca suntem pe ultimul loc in Europa la aproape toate cele, ca peste jumatate din populatia tarii inca mai are wc-ul in curte? Ce motive de mandrie aveti? Toate aceste intrebari au circulat pe facebook, in bula mea de internet, ca o dovada ca nu sunt singura care s-a saturat de aceste manifestari exagerate de fals patriotism. A fost o zi plina, in care am scris pe blog un mesaj pentru romanul mai mult sau mai putin patriot.
Pe langa comentariile adunate pe facebook, am primit si multe mesaje pe privat, in care prieteni sau necunoscuti imi spuneau ca si ei gandesc la fel, ca am scris de parca le-as fi citit gandurile.

Daca vreti sa vedeti acel articol si eventual sa va dati cu parerea referitor la cele scrise acolo, faceti clic pe cuvintele romanul patriot de mai sus. Am inclus in text si mici fragmente de poezii patriotice in care poporul roman, tara si eroii sai sunt preamariti. Sunt versuri care pot emotiona un suflet sensibil, dar care mie imi dau tot mai mult impresia ca nu au nici o legatura cu realitatea "din teren". Este suficient sa imi aduc aminte de toata coruptia din tara, de mizeria care domneste pretutindeni (la propriu si la figurat), de rautatea celor din cartierul unde locuiam si care m-au facut sa astept cu nerabdare plecarea in Scotia. Da, purtarea lor a contribuit decisiv la hotararea mea de a lua calea strainatatii, de a da deoparte patriotismul si de a ma arunca in gol fara plasa de salvare.

Romanul patriot ma oboseste. Sunt putini cei care fac, de-a lungul anului, ceva pentru Romania. Cei mai multi isi aduc aminte sa isi cinsteasca tara si eroii numai la zi de sarbatoare. Multi dintre ei habar nu au ce sarbatoresc, de fapt, dar au inteles ca da bine pe internet sa faca pe patriotii, sa isi puna drapelul peste pozele de profil, sa ureze la multi ani si sa spuna ca isi iubesc tara. Ce fac toti acesti oameni pentru tara lor? Daca fiecare dintre cei pe care i-am vazut ieri atat de entuziasmati ar pune umarul si ar contribui cu ceva, oricat de mic, la ridicarea tarii, Romania ar fi departe, va jur.