Visul de a merge la familia mea

Multi bloggeri promit sa nu isi exaspereze cititorii cu schimbarile care apar in vietile lor, insa tare greu este sa se tina de promisiune. Pana la urma, e firesc sa scriem despre lucrurile pe care le cunoastem si pe care le traim, nu-i asa? Nici eu nu fac exceptie, desigur. Cu toate ca initial aveam de gand sa nici nu pomenesc cuiva de faptul ca sotul si copilul meu au decis sa isi incerce norocul in UK, sa vada cum stau treburile pe acolo si daca ne-am putea muta definitiv in acea zona a pamantului, iata ca de o saptamana nu fac altceva decat sa vorbesc, pe facebook si pe bloguri, despre plecarea in Scotia, despre cum e in Anglia, despre sentimentele care ma incearca de cand am ramas singura acasa. 

Scriu pentru a ma elibera, pentru a face pace cu mine si cu lumea, pentru a putea merge senina mai departe, fara sa ii stresez pe ei cu vaicarelile mele. Si imi face bine, va jur, indiferent daca pe cititorii mei ii deranjeaza sau nu aceste postari (eu sper sa nu). Poate asa voi reusi pana la urma sa ma concentrez si sa scriu si despre altceva, sa imi traiesc viata cu pasiune, nu doar asteptand sa vina vremea cand voi pleca si eu in UK sau cand se vor intoarce ei daca nu le va fi bine acolo (sper sa nu se intample asta). 

Pana atunci imi ocup timpul in cele mai nevinovate moduri: fumez, beau cafea, citesc mult, imi plimb cainele, ma joc cu pisicutele, ba chiar visam putin mai devreme sa fac voluntariat la cabinetul veterinar la care mi-am sterilizat pisicile, caci Alex se plangea pe fb ca vrea sa il inchida, epuizata fiind de prea multa munca si exasperata de nesimtitii care aleg sa abandoneze la usa cabinetului animalele nedorite. Deocamdata nu stiu daca deja a facut pasul si a inchis ori a fost doar o rabufnire de suparare. Sper sa nu il inchida, caci mult bine au facut orasului Ploiesti. 

Ma straduiesc sa traiesc, sa imi aduc aminte ca trebuie sa mananc, sa ies la aer curat (murdar, caci Ploiestiul e renumit pentru poluare). Ma straduiesc sa scriu, caci scrisul ma elibereaza, imi aduce liniste si uneori si banii de care am nevoie ca de aer in acest moment, caci fiecare leu castigat ma duce mai aproape de visul de a merge la familia mea, de care nu am fost niciodata despartita mai mult de o zi. Ma ajuta orice like, orice distribuire, orice clic pe linkuri sau bannere, orice comentariu... 

Va multumesc pentru ca imi sunteti alaturi si va doresc sa aveti o zi cat mai buna!