Cand eram copil imi placea sa ma plimb cu prietenele mele pe strazile din cartier, sa admir gradinile ingrijite dintre blocuri, sa ascult vantul trecand grabit printre crengile copaceilor abia plantati de oameni gospodari. Probabil toate astea se intamplau si din cauza ca pe atunci copiii nu aveau prea multe posibilitati de a se distra, in afara de joaca din fata blocului si de cate un film la cinematograful din cartier. Nu imi pare rau. Asa am ajuns sa apreciez si iubesc natura si viata, asa am invatat o multime de lucruri despre mine, despre oameni, despre tot ceea ce ma inconjoara. Zilele trecute am iesit cu nepotii mei la o mica plimbare in cartierul unde am copilarit. Am fost surprinsa sa regasesc aceeasi atmosfera calma si usor provinciala, aceleasi gunoaie prin iarba, aceiasi catei facandu-si nevoile pe unde le vine. Cu placere am observat ca brazii care erau puieti candva acum ma faceau sa ridic ochii spre cer pentru a le vedea varfurile semete. Am pozat bradul mereu verde... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu