duminică, 10 februarie 2013

Dune, de Frank Herbert

"Cum abordăm studiul Ducelui Leto Atreides, tatăl lui Muad'Dib? Un om de o bunătate fără seamăn şi, în acelaşi timp, de o surprinzătoare răceală. Aşa era Ducele Leto. Totuşi, multe fapte ne deschid calea spre a-l înţelege: dragostea trainică pentru doamna sa Bene Gesserit, visurile pe care şi le-a făurit în legătură cu fiul său, devotamentul cu care l-au slujit oamenii săi. Iată-l, dar: o victimă în capcana Destinului, o figură solitară, a cărei lumină e estompată de strălucirea fiului.
Dar oare nu se spune, pe bună dreptate, că fiul nu-i decât extensiunea tatălui?"

"Imaginea pe care Leto şi-o făcuse despre Kynes- bazată în bună parte pe scurtul raport verbal al lui Hawat ("Kynes este rezervat şi suspicios") - se cristaliza brusc: omul acesta era fremen. Venise însoţit de o escortă de fremeni. Aparent, s-ar fi putut spune că fremenii vroiau doar să verifice dacă erau într-adevăr liberi să circule în zonele urbane, aşa cum li se promisese de puţin timp. Dar escorta aceasta părea mai degrabă o gardă de onoare. Iar Kynes se purta ca un om mândru, obişnuit cu libertatea, un om ale cărui vorbă şi comportare, relativ umile, se datorau numai suspiciunii faţă de nişte străini. Întrebarea lui Paul fusese oportună şi întemeiată.
Kynes se transformase în băştinaş."

"Cine-i înfruntă pe Atreizi o face pe pielea lui, comentă impasibil Kynes.
-Atreizii obişnuiesc să-şi insulte oaspeţii? mugi bancherul.
Înainte ca Paul să poată răspunde, Jessica se aplecă peste masă şi rosti:
-Domnule!
Iar în gând: Trebuie să ne lămurim ce urmăreşte această unealtă a Harkonnenilor. Un nou atentat la viaţa lui Paul? Îl mai ajută şi altcineva?
-Fiul meu evoca un tablou şi dumneata îţi vezi în el portretul? întrebă ea. Fascinantă destăinuire.
Îşi strecură pe furiş mâna spre cristaiul a cărui teacă şi-o prinsese deasupra gleznei.
Bancherul îşi întoarse privirea duşmănoasă spre Jessica. Paul îşi trase uşor scaunul mai înapoi, gata să sară dacă va fi nevoie. Recepţionase cuvântul cifrat: tablou. "Pregăteşte-te pentru violenţă.""

"Tăcu brusc, copleşit deodată de amintirea acelei viziuni. Niciun vis premonitoriu, nici o experienţă a vieţii sale nu-l pregătiseră pentru acest simţ, pentru această formă de percepţie, pentru această cunoaştere care se propaga în toate părţile ca un balon ce se umflă... cu timpul retrăgându-i-se din faţă...
Jessica găsi butonul tubului de iluminat al cortului şi îl apăsă.
O lumină verde, difuză, alungă umbrele, domolindu-i spaima. Privi faţa lui Paul, ochii săi- privirea fixă, întoarsă spre interior. Şi îşi aminti unde mai văzuse asemenea privire: în imagini de arhivă, în imaginile unor dezastre din trecut- pe chipuri de copii înfometaţi sau vătămaţi şi suferinzi. Ochii ca nişte puţuri negre, gura- o linie dreaptă, obrajii supţi.
Expresia unei conştiinţe cumplite, gândi ea. Expresia unei făpturi silite să-şi recunoască propria-i vremelnicie."

"În spate, vuietul viermelui încetă.
Se întoarseră şi iscodiră cu ochii deşertul.
Cam de pe unde începeau dunele , la vreo cincizeci de metri de marginea micii plaje stâncoase, un arc gri-argintiu se înălţa încet, prăvălind de jur-împrejur torente de nisip şi cascade de praf. Se ridica tot mai sus, transformându-se într-o gură gigantică- legănându-se, căutând. O văgăună rotundă şi neagră, cu marginile scânteind în lumina lunii.
Gura avansă, şerpuind, către fisura strâmtă în care se înghesuiseră Paul şi Jessica. Un miros puternic de scorţişoară le izbi nările. Lumina argintie a lunii fulgeră în dinţi de cristal.
Gura uriaşă undui, înapoi şi-nainte.
Paul îşi ţinu răsuflarea.
Jessica se chirci toată, cu ochii holbaţi.
Îşi concentră, într-un efort dureros, toate cunoştinţele Bene Gesserit ca să-şi înăbuşe teroarea primitivă, ca să-şi domine spaima atavică şi panica ce ameninţa să-i întunece judecata.
Paul simţea un fel de euforie."

Câteva gânduri despre Dune, de Frank Herbert şi aroma lui de scorţişoară puteţi găsi pe celălalt blog al meu, vienela.ro.

3 comentarii:

  1. Este o "saga" excelenta si cu o mare intindere.
    Recomand oricui sa o citeasca!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. As fi in stare sa citesc la infinit din cartile astea, sa le termin si sa o iau de la capat, fara sa ma plictisesc.

      Ștergere
    2. Cad in "greseala" asta si eu destul de des! :)
      Recomand pentru recreere, cartile lui Ioan Dan

      Ștergere