luni, 22 ianuarie 2018

Aer conditionat de 12000 de btu

Avem un prieten care lucreaza la o firma unde se monteaza aparate de aer conditionat si, cand ne intalnim, printre altele discutam si despre diverse intamplari de la serviciu. La mine este mai simplu, de cand lucrez la brutaria din Scotia, caci despre paine si chifle toata lumea stie cate ceva si oricum totul este usor de explicat si de inteles, insa cand baiatul acesta incepe sa vorbeasca despre aparate de aer conditionat ne cam baga in ceata. De exemplu, zilele trecute ne povestea ca a avut o lucrare la niste birouri si a trebuit sa monteze aer conditionat de 12000 de btu. Ne-am uitat unul la altul, caci btu erau pentru noi doar niste litere fara inteles, care nu ne spuneau nimic. Dar prietenul nostru are temele facute si ne-a lamurit destul de usor: btu (British Thermal Units – BTU/h) este unitatea de masura folosita pentru a afla puterea instalatiilor de climatizare. De exemplu, un aparat de aer conditionat de 12000 de btu poate fi folosit fara probleme, cu o eficienta maxima de functionare, in birouri si spatii comerciale care au o suprafata de aproaximativ 20 - 30 de metri patrati, dar si in locuinte mici, cu suprafata de 24 - 35 metri patrati. 

Pe piata exista multe firme care produc aparate de aer conditionat de 12000 de btu

vineri, 12 ianuarie 2018

Amanet in Bucuresti (amanet unirii)

Poate parea ciudat la prima vedere ca eu, locuind in Scotia si fiind de fel din Ploiesti, ajung sa scriu pe blog despre un amanet bucuresti, insa mi-am amintit astazi de o intamplare de demult si m-am gandit ca nu ar fi rau sa povestesc despre ea in online, atat ca o asigurare ca ramane pastrata undeva, negru pe alb, aceasta intamplare, cat si pentru a le fi de folos celor care, ca si mine, au vreodata nevoie urgenta de un amanet. Se intampla cu multi ani in urma, pe vremea cand copilul meu era micut, iar eu il cresteam singura. Adunasem cu greu bani pentru o vacanta de o saptamana la mare, iar acum ne intorceam acasa, obositi, bine bronzati si fericiti de zilele placute pe care le traisem pe plaja din Costinesti.
Ajunsi in Bucuresti, am constatat ca nu mai aveam portofelul, deci nici bani sa ajungem acasa. Am controlat de cateva ori prin bagaje, am tremurat de teama si rusine, iar intr-un final mi-am luat inima in dinti, geanta pe umar si copilul de mana si am plecat in cautarea unui amanet unirii (prin acea zona ma purtasera pasii intamplator in acea zi). A fost singura solutie la care m-am putut gandi