sâmbătă, 7 septembrie 2013

Prieteni si followeri pe facebook

Nu poate contesta nimeni importanta retelelor de socializare, mai ales daca este vorba despre un om care are un blog (sau mai multe) si vrea sa le promoveze, sa arate lumii cu ce ganduri traieste, ce activitati
presteaza sau pe unde s-a mai plimbat. Si cum facebook s-a dezvoltat tot mai mult, sigur ca acolo este centrul de comanda, spre facebook se indreapta prima data gandul cand bloggerul vrea sa raspandeasca mesajul de pe blog si tot de acolo vin cei mai multi vizitatori.
Intrebarile se nasc atunci cand o postare distribuita pe facebook primeste like de la un prieten virtual, apoi un comentariu de genul Buna dimineata. In acea clipa te intrebi daca omul a citit macar un rand din ceea ce ai scris sau doar se baga in seama, ca asa e moda pe unele grupuri. Unii ma fac sa cred ca nu si-a dat seama ca acolo scrie o femeie. Imi vorbesc de parca as fi barbat.
Da, am remarcat o ciudatenie cu care isi ocupa unii timpul. Cineva posteaza pe un grup o poza si spune buna dimineata. Toata lumea ii raspunde la salut si ii face urari de bine, dupa care toata acea lume posteaza, pe rand, cate o poza si o urare, la care toti vin sa raspunda. Pana cand se termina cu buna dimineata este deja pranzul, moment in care incep sa se salute de pranz. cand termina cu salutul de pranz este deja seara, asa ca incep urarile de buna seara sau chiar noapte buna. La miezul noptii eu sunt deja obosita doar vazand de cate ori si-au spus buna dimineata, sa ai un pranz bun, seara placuta si noapte buna.
Nu ma intrebati de ce nu ies din aceste grupuri. Raspunsul este simplu. Acolo am intalnit oameni frumosi, oameni buni, oameni care imi plac. Pe unii ii urmaresc din umbra, cu altii am socializat virtual si poate o voi face si in viata reala candva.
Despre followeri. Am fost surprinsa si emotionata cand facebook m-a anuntat ca am un follower. Apoi m-am intrebat de ce ma followeste, cand mi-ar putea fi prieten/prietena. In timp, au mai aparut cativa. Nu le-am spus nimic, nu i-am intrebat nimic. Daca a fost posibil, i-am followit si eu.
Primul ciudat a aparut in persoana unui oarecare Cristian Zlati, tipul caruia ii creste o creanga din fund. Astept sa devina copac inainte de a ma imprieteni cu el.
Al doilea a fost cel cu numele ciudat. Khalleek Khalleek. As fi jurat ca este un indian bâlbâit, daca nu as fi vazut ca a invatat la un liceu din Iasi.
Coincidenta si ciudatenia mare. Astazi facebook m-a anuntat ca ma mai followeste cineva. Zeeckoo Zeeckoo, de la acelasi liceu economic din Iasi. Mă leși? Nu-s cam multi bâlbâiți la acel liceu? Cum de s-au nimerit sa ma followeasca?
La final, vreau sa spun ca sunt tare curioasa daca ma citeste cineva de pe acele grupuri. Daca are simtul umorului, imi va lasa probabil doua cuvinte (nu buna dimineata). Daca nu are simtul umorului, probabil voi zbura urgent din grupurile despre care am vorbit aici. :)

2 comentarii:

  1. Nu stiu prea multe despre followeri ... pe Facebook ... si cumva se pare ca am si eu cativa ... De und, de neunde, se pare ca ii am si nici macar nu ii cunosc ...sau, ca sa zic asa, ii cunosc la a 5 -6 a mana, prin alte contacte.

    Cat despre grupuri, acum le folosesc atat de putin ... doar cele in care am prieteni si atata ... adica unul, maxim 2 ... In rest, scriu pentru mine, pentru ei si pentru cineva vrea sa ma citeasca ... nu oblig pe nimeni. La fel fac si eu, citesc pe cei/cele care ma intereseaza

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am 10 urmăritori. Îi ştiam de dinainte, terţe cunoştinţe, din auzite, o parte din ei. Şi o parte, străini. Nu dau like niciodată, nu spun nimic. Eu la ei n-am de ce. Totuşi, merg s-a nimerit să îmi mai placă câte o chestie şi să le pun un comentariu. Nu înţeleg de ce îmi urmăresc activităţile. Nici nu vreau să devin paranoică. Îi las acolo, cu tot cu motivele lor.

    RăspundețiȘtergere