joi, 4 aprilie 2013

Kristin Lavransdatter

"Halvdan fu nevoit sa povesteascade mai multe ori, caci mereu intrau alti oameni. Lavrans si Simon intrara si ei in bucatarie, vazand nelinistea si fierberea din curte. Lavrans era foarte tulburat;
porunci sa se puna saua pe calul sau, caci voia sa plece de indata la Brekken.Cand sa porneasca, privirea lui se opri asupra chipului alb al Kristinei."

"Cand doamna Angerd duse, ceva mai tarziu, pe fiicele ei in fata reginei, Kristin nu-l mai vazu pe Erlend nicaieri- dar, de fapt, nici nu indraznea sa ridice ochii din podea. Se gandea ca trebuie sa fie pe undeva, prin sala, si-i simtea privirea atintita asupra ei ca si cand ar fi fost cu totii lamuriti ca se afla aici ca o mincinoasa cu parul ei desfacut, impodobit cu o cununa mica de aur."

"Dar nu de asta se temea cel mai mult. Deseori, in anii acestia din urma, cand vedea ca nu e inca insarcinata, se gandise ca poate asta va fi pedeapsa ei si a lui Erlend; sa ramana intr-una stearpa. Si ca vor ajunge sa astepte si sa tot astepte zadarnic sa se intample lucrul de care se temusera mai inainte, ca vor nadajdui tot atat de zadarnic pe cat se temusera fara de temei."

Pasaje din primul volum (Cununa) al minunatei carti Kristin Lavransdatter, scrisa de Sigrid Undset (1882-1949).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu