luni, 1 aprilie 2013

Bratarile prieteniei

Au fost colegi in clasele mici. Se intelegeau bine si radeau mult impreuna. Apoi l-am transferat pe Ionut la alta scoala si drumurile lor s-au despartit. Cativa ani au vorbit doar pe mess.
Intr-o zi, acum un an si ceva, s-au decis sa se intalneasca. Se maturizasera si le-a fost greu sa se recunoasca in multime. Dar au descoperit repede ca se inteleg la fel de bine ca altadata. Dupa vreo doua intalniri, si-au dat seama ca se plac. Asa a devenit aceasta fetita prietena lui Ionut.
O placeam mult. O plac si acum, desi ei nu mai sunt prieteni. Este atat de frumoasa, de finuta, de timida, de linistita! Imi este draga si cred ca o voi regreta mereu. Ea a fost cea care a venit cu ideea de a-i oferi baiatului meu o bratara a prieteniei, facuta de o prietena a ei. Mi se inmuia inima vazandu-i impreuna, cu bratari identice la incheieturile mainilor, cu ochii stralucind de bucurie. Din nefericire, Ionut s-a plictisit repede si de ea.
Acum am invatat si eu sa impletesc bratarile prieteniei. Mi-ar placea sa ii ofer acestei fetite o bratara, dar ma gandesc ca i-as aduce suferinta, amintindu-i de vremurile de altadata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu