Ne bagam seara in pat, ne infasuram in paturi moi, calduroase si ii citeam povesti. In fiecare seara alta poveste, la fiecare salariu alta carte cumparata, pana cand am ajuns in situatia de a nu mai stii ce sa ii citesc.
Uneori il intrebam daca i-ar placea sa ii recitesc o anumita poveste. Accepta destul de usor, cu conditia de a nu alege povesti cu final trist, care sa ii aduca lacrimi in ochi. Refuza sa asculte povestea Fetitei cu chibrituri si Lebedele (povestea Elsei si a celor unsprezece frati prefacuti in lebede). Erau prea triste...
Pe la cinci ani a inceput sa isi citeasca singur povesti. Primele carti citite de baiatul meu au fost, intamplator sau nu, scrise de Jack London. Colt alb si Chemarea strabunilor, desi pareau la inceput a fi alegeri nu foarte fericite, s-au dovedit intr-un final educative. Au trecut de atunci cam 14 ani si el inca isi aminteste cu exactitate subiectele si inca mai recomanda aceste carti oricui este dispus sa il asculte.
Care a fost prima carte pe care ai citit-o?
Sincer, nu imi amintesc, probabil Povest nemuritoare ! :)
RăspundețiȘtergere