sâmbătă, 9 februarie 2013

Enigma Otiliei, de George Călinescu

Enigma Otiliei, roman realist, social, tratează teme din viaţa societăţii bucureştene la începutul secolului XX. Averea agonisită cu avariţie de bătrânul Costache Giurgiuveanu ajunge pe mâna şarlatanului Stănică Raţiu, arivist brutal, fără scrupule, escroc. Eroii romanului alcătuiesc două grupuri sociale, care se confruntă. Pe de o parte clanul Tulea, cu Aglae Tulea, Stănică Raţiu, Olimpia, Aurica, Titi
luptă să pună mâna pe avere, iar de cealaltă parte Costache Giurgiuveanu, Otilia, Felix Sima, Pascalopol, luptă pentru a-i impiedica.
Familia, nucleu al societăţii, este pusă la zid prin critica pe care Călinescu o sugerează atunci când caracterizează personajele: Aglae abrutizată, insensibilă, cu gândul la avere, Simion bolnav, internat la ospiciu, Titi este un ratat, Olimpia se vede alungată de Stănică Raţiu, care este demagogul paternităţii, Aurica este nemăritată.
Pe scurt, avem în faţă o familie degradată. Este o analiză ştiinţifică, balzaciană a unei lumi de arivişti, în care toate intenţiile, motivaţiile comportamentului sunt dominate de bani. Chiar şi Felix Sima este un ambiţios, dar se deosebeşte de ceilalţi prin calităţi morale, prin concepţia despre lume şi viaţă, prin faptul că este un om de valoare, activ social şi nu un parazit. Îi va propune Otiliei să se căsătorească cu el, însă fata îl va alege pe Pascalopol.
Enigma Otiliei este un roman de sinteză estetică, fiindcă pe structura realistă a romanului găsim grefate elemente de clasicism, romantism, baroc, expresionism. Structura realistă este realizată prin tipurile sociale variate, prin "feliile de viaţă" bucureşteană, prin tehnica de colaj, prin caracterul critic. Tehnica de colaj constă în introducerea listei socotelilor lui Costache Giurgiuveanu descoperită de Felix Sima, prin care acesta află de furtişagurile din banii săi de către tutore.
Elementele romantice nuanţează textul şi-l scot din bezna patimilor ariviste. Romantică este ruinarea casei lui Costache Giurgiuveanu, caracterul excepţional al Otiliei, al lui Felix, precum şi structura afectivă a eroilor, a subiectului, a conflictului dintre Otilia şi Felix, între Felix şi Pascalopol.
Problematizarea, analiza psihologică, antiteza, contrastul, conceptul de fortuna labilis, tehnica sferoidală, tehnica algoritmică, nuanţarea aduc această interferenţă de stiluri aparţinând unor curente estetice diferite.
Finalul romanului, cu "aici nu stă nimeni" exprimă parcă împlinirea unei pedepse cuprinsă în versetul "şi urma lor de pe pământ o va şterge", silindu-l pe cititor la o meditaţie şi la o concluzie moralizatoare.

Extrase din Analize şi sinteze de literatură română, de Emil Alexandrescu. Poate fi un bun început pentru elevii care se pregătesc pentru bacalaureat.

4 comentarii:

  1. inca am o slabiciune pentru aceasta carte,pentru acea atmosfera aproape balzaciana pe care Calinescu ne face sa o simtim citind cartea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit-o cand eram in liceu. Stiu ca la acea vreme mi-a placut mult. Probabil acum, ca m-am maturizat, nu mi-ar mai aduce la fel de multa placere.

      Ștergere
  2. Eu stiam ca este vorba despre eternul feminin, dar se pare ca m-am inselat! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cine suntem noi, sa il contrazicem pe Emil Alexandrescu? :))

      Ștergere