"... În primul rând pentru dumneata, apoi pentru umanitate. Monstrul a făcut până acum destul rău în cercul strâmt unde se află şi în scurtul răstimp când nu a fost decât un trup orbecăind în întuneric, în căutarea limitelor sale şi neaflându-le. Acestea toate le-am spus celorlalţi. Dumneata, scumpă doamna Mina, le vei afla la fonograful prietenului John sau în jurnalul soţului dumitale.Le-am spus cum hotărârea lui de a-şi părăsi ţara secătuită, secătuită de fiinţe omeneşti, şi de a veni într-o ţară nouă, unde vieţile omeneşti forfotesc ca o mare de spice de grâu, a fost opera veacurilor.
Dacă un alt mort viu ar încerca să facă ce a făcut el, nici toate veacurile care au trecut, nici cele care vor veni nu-l pot ajuta. Toate forţele oculte, profunde şi puternice ale naturii au conlucrat aproape miraculos pentru el.Chiar şi locul unde a trăit în toate veacurile acestea este plin de ciudăţenii geologice şi chimice: peşteri adânci şi crăpături care duc nimeni nu ştie unde; vulcani ale căror cratere încă mai emană ape cu proprietăţi stranii şi gaze care ucid sau învie. Fără îndoială, în toate aceste combinaţii de forţe oculte care lucrează, într-un mod straniu pentru o viaţă fizică, există ceva magnetic sau electric. Şi în el au existat la început anumite calităţi deosebite. Într-o epocă zbuciumată şi războinică, era vestit pentru nervii lui de oţel, pentru mintea lui ascuţită şi pentru curajul lui, mai mare decât al celorlalţi. Un anume principiu vital şi-a găsit în el, în mod ciudat, forma supremă. Şi, după cum trupul lui s-a întărit, a crescut şi s-a dezvoltat, şi spiritul lui s-a dezvoltat în aceeaşi măsură. Şi toate astea, în afara acelui ajutor diabolic care îi este caracteristic, căci trebuie să cedeze în faţa puterilor care îşi au originea în bine şi întruchipează binele. Iată ce reprezintă el pentru noi.Te-a însemnat, o, iartă-mă, scumpa mea, că trebuie să spun acest lucru, dar vorbesc pentru binele dumitale. Te-a însemnat într-un asemenea mod, încât chiar dacă nu-ţi mai face altceva, vei continua să trăieşti la fel de blând ca şi până acum. Iar cu timpul moartea, care este soarta tuturor oamenilor acceptată de Dumnezeu, te va transforma în ceea ce este el. Dar acest lucru nu trebuie să se întâmple! Am jurat cu toţii că nu trebuie să se întâmple.
Se opri, iar eu am întrebat:
-Dar oare insuccesul nu-l va face pe conte mai întelept? Izgonit din Anglia, nu se va feri el oare de această ţară ca tigrul de satul care i-a luat urma?
-Aha, spuse el, comparaţia dumitale cu tigrul este bună şi am să mi-o insuşesc.
Acest mâncător de oameni, cum îl numesc oamenii din India pe tigrul care a gustat o dată din sângele omenesc, nu se mai preocupă de altă pradă, ci continuă să-i dea târcoale vechii prăzi până ce o înhaţă. Cel pe care l-am izgonit din satul nostru este tot un tigru, un mâncător de oameni, care nu încetează să dea târcoale."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu